Noi, românii, știm că fructele se mănâncă proaspete ori în compot, gem, dulceață sau marmeladă. De mâncare de gutui și mâncare de prune ați mai auzit, dar de supă-cremă de mere, ce ziceți?
Puțini știu că acest deliciu, apfelsuppe cum îi spune de la mama ei, a fost luat de la sașii bistrițeni, deși sunt mulți și cei care atribuie acest minunat produs ungurilor.
Începând din toamnă, după culesul merelor, sașii aveau o supă delicioasă pe care o serveau la mesele speciale. Era simplu de făcut și mergea atât dulce, cât și acră. Adică, merele erau curățate și tăiate cubulețe, stropite cu lămâie ca să nu-și schimbe culoarea, date într-un clocot (lăsate cam 10 minute la fiert), iar pentru ca zeama să capete consistentă se folosea și pâine sau corn, la pasat. Onctuozitatea era dată de gălbenușurile frecate cu vin, care se coagulau la temperatură mare. Varianta dulce avea mult zahăr adăugat și se potrivea la gust de sare. Cu alte cuvinte, simplu, ieftin și gustos.
În timp, rețeta a suferit multiple îmbunătățiri. Pâinea și cornul au ieșit din compoziția inițială, dar au ajuns la sfârșitul ei, sub formă de crutoane, care, după preferință, erau trase sau nu în unt. Lângă mere, la fiert, și-au făcut loc morcovul și țelina, iar aroma suplimentară a venit de la ghimbir. De această dată textura cremoasă este dată de smântână.
Există și o altă variantă de apfelsuppe în care mărul se combină cu piureul de castane sau pur și simplu cu piureul de cartofi! În timp și-au mai făcut loc, lângă mere, dovleacul ori curry-ul.
Pentru servire, crutoanele pot fi înlocuite cu diferite semințe sau chiar cu frunze proaspete de țelină.
Varianta ungurească, almaleves, presupune o fiertură dulce de mere tăiate cubulețe, cu scorțișoară și zeamă de lămâie. Pentru consistență se face un amestec de smântână cu făină care se îngroașă prin încorporare treptată în fiertura de mere. Și, pentru că e ungurească, nu are cum să lipsească paprika. Măcar câteva firicele, de decor!
Rece sau caldă, supa-cremă de mere aduce nu doar vitamine și prospețime, dar, mai ales, un suflu nou în gastronomia românească. Din păcate însă puțini mai sunt cei care pregătesc acasă acest delicios fel de mâncare apreciat în special în vest.
