Aroma mediteraneană din farfurie: vinete cu sos picant

Aroma mediteraneană din farfurie: vinete cu sos picant - 1 sursa foto: wikimedia commons

Vine vara, bine-mi pare, n-am parale-n buzunare, ce să fac… de mâncare? Ceva ieftin, pentru că vara se găsește cam orice. Dar mai ales dovlecei și vinete, care au un gust minunat. Trebuie doar idei și curaj să încerci ceva diferit. Haideți să vă dăm o mână de ajutor.

Azi gătim vinetele, pe care se spune că indienii le-au cultivat prima dată, arabii le-au găsit un loc de cinste între bucate, iar în Europa au fost aduse de mauri.

Nouă, românilor, automat ne vine în minte salata de vinete. Că e a noastră și nicăieri nu este gătită la fel. Coapte, curățate, tocate, amestecate cu ulei și ceapă sau chiar și cu usturoi, un pic de sare și un pic de lămâie… o minunăție pe care până și orășenii o consumă cu plăcere, mai ales seara. Că de, nu e bine să miroși a ceapă sau usturoi la birou. A, ideal cu roșii tăiate felii și cu un praf de sare.

Mai complicată este mâncarea de vinete, nu doar că are mai multe ingrediente, ci și că vinetele trebuie tăiate și prăjite, înainte de a deveni bază.

Dar ce ar fi să simplificăm rețeta asta, cu rădăcini în bucătăria turcilor, și să preluăm una tot mediteraneană, dar de sorginte italiană? Cât de simplă este? Foarte! Dar, pe cât este de simplă, pe atât este de gustoasă.

Iată pașii. După ce spălăm vânăta o tăiem felii subțiri, de cel mult jumătate de centimetru grosime Pe lungime sau pe lățime, depinde cum vă este mai ușor și cum vă gândiți să așezați mâncarea în farfurie. Ca să scape de amăreală sau iuțeală, lăsați feliile vreo 10-15 minute în apă cu sare, apoi zvântați-le, că urmează să le rumeniți în puțin ulei de măsline, Și scoateți-le pe un șervețel, cât să scape de surplusul de ulei.

Alături, amestecați o lingură, hai, două, ca să nu zică lumea că suntem zgârciți, de ulei de măsline, din cel extravirgin, cu puțin sos de roșii, piper negru și coriandru tocat mărunt. Vreți și mai picant, puneți câțiva fulgi de chili. Reduceți-l cât să devină un sos gros, iar înainte de a opri focul, aruncați vreo doi-trei căței de usturoi pisați mărunt.

Apoi băgați în acest sos feliile de vinete preț de câteva minute, cât să se mânjească de culoare și să se amestece aromele. Scoase pe o farfurie, se servesc cu verdeață și un strop de lămâie. Și gata! V-am făcut poftă? Cu certitudine veți avea o altă optică asupra vinetelor după ce veți gusta rețeta de mai sus.

De ce căutăm ceva delicios când vine vorba de mâncare? Nu este corect să răspund tot cu o întrebare, dar, de ce trebuie să mâncăm? Suntem în 2019 și de sute de ani nu ne mai hrănim doar ca să trăim. Mâncăm ca să ne bucurăm simțurile – ochiul să admire ceea ce e în farfurie, nasul să adulmece mirosul, papilele să fie extaziate de gust, iar, ca un summum, creierul să ne aducă acea satisfacție deplină a mesei.

Am constatat în cantinele corporatiste ale Piperei, și nu numai, că mulți, obișnuiți cu mecuri și cheefsiuri și muuulți cartofi prăjiți, nu știu (sau știu, dar nu le pasă) că un pui rumenit la ceaun de-i rozi și osul, bine scăldat în mujdei, e mult mai gustos și mai sănătos decât unul pregătit industrial. Cu ce-i mai prejos un crap fript pe grătar comparativ cu niște fishfingers sau rondele de calamar?

Pentru toți cei care fie că nu cunosc adevăratul gust al produselor românești, fie că vor să-și diversifice și, de ce nu, să încerce noi idei, voi prezenta aici din secretele bucătăriei românești.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *