Aur curat: buciumul Vrâncioaiei

Bucuiumul Vrâncioaiei Imagine de Matheus Gomes / Pexels

Știți cât de simplu se face o ruladă de cea mai bună calitate? Ruladă de porc, stați așa, că nu vorbim de desert. Aici e vorba de lucruri serioase, sățioase, cu gust dumnezeiesc, culoare năucitoare și formă apetisantă. Și cu ceva anume, care îi dă un aer special – povestea! Pe scurt, Buciumul Vrâncioaiei. Iată-l!

Ambițioși, vrâncenii nu vor să prepare rulada cum o știm cu toții, carne cu umplutură la mijloc care să stea la cuptor până prinde o crustă. Nu! Vor una doar a lor. Și ca să știe toată lumea că-i doar a lor, i-au dat și formă și nume, Buciumul Vrâncioaiei. Că doar așa și-a crescut  Vrâncioaia feciorii ca să lupte alături de Ștefan cel Mare: cu carne de cea mai bună calitate. Na, că am dat-o și în legende, dar, nu-i așa, povestea parcă ne face să vrem să aflăm cât mai multe, nu doar să gătim și să gustăm.

Așadar, despre ce fel de ruladă vorbim? Este din mușchi de porc, fasonat și întins în foaie subțire numai din cuțit. Vorbim de mușchi, deci, mare atenție, este pentru zile de sărbătoare sau pentru zile în care pragul este călcat de musafiri importanți.

Oricât ar fi mușchiul de curat și de bun pentru organism, singur e fad, pentru că nu are grăsime. Așadar, acum vine gustul și savoarea. Costița, tăiată în fășii subțiri trebuie să ascundă mușchiul, să-l îmbibe la cuptor cu grăsime și să-l protejeze de cașul gras de la oile crescute pe munte cu iarbă rară, dar curată.

În orice bucătărie există rigurozitate, ca la farmacie. Nu poți inventa ceva doar din ochi. Ei bine, la Buciumul Vrâncioaiei nu există nicio cantitate impusă. Cât vreți, atâta puneți. Singurele reguli pe care trebuie să le respectați sunt de fapt interdicții - nu exagerați, dar nici nu vă zgârciți. Și rulați cu atenție, dar în formă de bucium, la un cap mai subțire, la unul mai gros. Și suflați! Cam o oră , dar nu bucium, ci în foc, ca să fie uniform și să ne rumenească bine mușchiulețul.

Când obosiți, dați o fugă până-n beci, și întoarceți-vă cu un castron mare de murături, fie castraveți, fie gogoșari. Și ca să nu faceți două drumuri, luați și o cană de vin, din aia mai mare.

De orice puteți spune că ar putea duce lipsă Vrancea, numai de vin nu. Și mult, și bun! Atât de bun, și vorbim acum de mușchiul rulat, că ungurii de peste munte, din Balvanyos, doar au gustat și s-au decis numaidecât: medalie de aur pentru Buciumul Vrâncioaiei!

De ce căutăm ceva delicios când vine vorba de mâncare? Nu este corect să răspund tot cu o întrebare, dar, de ce trebuie să mâncăm? Suntem în 2019 și de sute de ani nu ne mai hrănim doar ca să trăim. Mâncăm ca să ne bucurăm simțurile – ochiul să admire ceea ce e în farfurie, nasul să adulmece mirosul, papilele să fie extaziate de gust, iar, ca un summum, creierul să ne aducă acea satisfacție deplină a mesei.

Am constatat în cantinele corporatiste ale Piperei, și nu numai, că mulți, obișnuiți cu mecuri și cheefsiuri și muuulți cartofi prăjiți, nu știu (sau știu, dar nu le pasă) că un pui rumenit la ceaun de-i rozi și osul, bine scăldat în mujdei, e mult mai gustos și mai sănătos decât unul pregătit industrial. Cu ce-i mai prejos un crap fript pe grătar comparativ cu niște fishfingers sau rondele de calamar?

Pentru toți cei care fie că nu cunosc adevăratul gust al produselor românești, fie că vor să-și diversifice și, de ce nu, să încerce noi idei, voi prezenta aici din secretele bucătăriei românești.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *