Ați pregătit salata șuba? V-a plăcut? Haideți s-o cunoașteți și pe sora ei. E gustoasă, dar și mai arătoasă. Că-i rusoaică, de. La nume ar mai trebui lucrat. Se cheamă Brățara granat sau brățara roșie după cum i se spune în Republica Moldova, pentru că stratul exterior este un mozaic format din bobițe de rodie.
Când vine vorba de mese festive, avem multe de învățat de la ruși. Sau de la cei care au învățat deja de la bucătarii Moscovei, școliți de maeștri culinari din republicile din sud. Se spune că mâncăm cu ochii prima dată, iar din punctul ăsta de vedere salata pe care v-o prezentăm azi este o încântare. Iar novicii, dacă o văd pe masă, la antreu, se pot întreba de ce se începe petrecerea cu tortul. Și, pe bune, nu-s de condamnat.
Ca și la șuba, maioneza, cartofii, sfecla roșie și ouăle sunt nelipsite. Fierte în coajă, curățate și date pe răzătoare. Nelipsit este și învelișul de rodie, cu misiunea clară de a face exteriorul crocant, dulce și acrișor în același timp. Nu vă place? Nu-i nimic! Dați-l la o parte și consumați amestecul de legume fierte și carne, care oricum este delicios. Vă dăm un pont. Ca să fie cât mai dulce rodia, luați fructul aproape uscat. Este doar o iluzie că ar fi trecut. Bobițele din interior sunt coapte și dulci.
Ce face atât de specială această salată? În primul rând aspectul. Putem vedea straturile bine delimitate și prinse cu maioneză pentru că întreg edificiul se construiește în jurul unui pahar, care la sfârșit este îndepărtat și așa avem acces vizual la interior – o semisferă găurită teribil de apetisantă!
Diferența față de șuba constă și în carnea folosită. Adică de această dată nu mai avem hering afumat sau marinat, ci piept de pui, fie el fiert și tăiat bucățele mici, fie prăjit. Este singurul ingredient al salatei care primește sare și piper, după gust. Și tot al doilea este, după stratul de cartofi fierți și rași și prinși cu maioneză. Până la stratul trei, se aplică liantul, da, da, maioneza, apoi oul dat pe răzătoarea mică și sfecla roșie dată tot prin răzătoare, care se amestecă în prealabil cu… nucă crocantă și puțin uleioasă. Vine iar maioneza și apoi tușa finală, de rodie, aplicată bobiță cu bobiță. Lăsați la frigider, să se închege bine straturile, apoi scoateți paharul. Dacă vreți să se vadă ingredientele, lăsați gol interiorul, dacă vreți să-l mascați, puteți pune verdeață.
Dincolo de rețeta clasică, sunt multe variațiuni pe această temă. Pot să apară castraveții murați și chiar brânza și ceapa tocată. Și pentru cei care consideră că maioneza este grea și are multe calorii, există varianta simandicoasă, în care aceasta e înlocuită ca liant de sosul tabasco și de smântână.
Iar la final vă mai dăm un pont. Haideți să încercați un sos de rodie, foarte simplu de preparat. Trei gălbenușuri, o lingură de zahăr și una de făină se fierb amestecându-se continuu în suc de rodie până când compoziția începe să se îngroașe. Se scoate sosul într-un bol și se amestecă cu puțină smântână. Gustul este divin. Doar să nu numărați caloriile!
