Azi e zi de pește! Și nu vă gândiți automat la vreo rețetă de la Dunăre sau mare. Nici vorbă doar de o explozie de gusturi și culori, într-un amestec simplu dar plin de arome și gusturi, ca la plachie. Nu, azi supralicităm. Pescuim pe baltă în Transilvania și gătim crap. O rețetă care, pe lângă aromele deja cunoscute, primește însemnele locului. Adică, slană afumată sau șuncă afumată, paprica și smântână.
Plachia e plachie peste tot. Pește pe pat de legume, lăsate în tihnă să-și amestece gusturile și aromele la cuptor. Apoi i se permite să se bronzeze un pic, și gata mâncarea. D-apăi, no, numa’ la Dunăre se mâncă pește? Se răstește orice ardelean într-un ritm din care nu-l scoți oricât l-ai enerva. Așa că, hai să vedem cum se face crapul ardelenesc.
Întâi de toate e nevoie de crap. Unul de vreo două kilograme e ideal. Eviscerat, curățat de orice firicel de sânge și porționat. Capul și coada, ca orice gospodină descurcăreață, le păstrăm pentru un borș, că poate s-or mai aduna și alte începuturi și sfârșituri din alte neamuri de pește, ca să iasă zeama gustoasă. Și ce ne mai rămâne, împărțim în două sau trei rondele. Nici mari, dar nici mici să fie, căci oricum le tăiem pe din două, cât să intre în tavă.
Și acum, hai să „ardelenizăm” crapul. Patul de legume, care va fi și plapumă, pentru că va acoperi peștele, se face într-un castron sau cratiță mai mare, pentru că nu se așază într-o ordine cazonă a rândurilor, ci într-un amestec cât de cât omogen. Adică, ceapă, tăiată solzișori grosieri, roșii, ardei gras și cartofi rondele și cam aici se oprește asemănarea cu plachia.
Păi dacă suntem în Ardeal, nu punem noi puțină slană afumată sau măcar o șuncă, tăiate felii subțiri cât să se topească în cuptor și să prindă peștele nostru gustul ăla de afumătură!? Stați așa că n-am terminat cu aroma de Transilvania. Nici paprica nu poate lipsi, iar totul se leagă cu… bulion. Sare și piper după gust și după ce le amestecăm trecem la pasul următor.
Într-o tavă pe care am uns-o cu puțin ulei – nu uitați că avem șuncă sau slană și nu o să vrem să mâncăm legume înecate în grăsime – jumătate din amestec devine pat, pe care așezăm peștele, iar ce ne rămâne îl va acoperi. Dar nu va intra în cuptor până nu va mai primi o ultimă binecuvântare a Ardealului – cam un pahar de smântână grasă.
Tava stă la la cuptor cam o jumătate de oră, sub o folie sau un capac, iar ultimele 5-10 minute este descoperită ca să prindă culoare și să se bronzeze ușor legumele. Porția e dată de bucata de pește, care, când ajunge în farfurie, mai primește o tușă de culoare și gust cu puțin pătrunjel tocat mărunt. Și un ardei iute, că merge de minune cu amestecul nostru.
Hei! Ce-am auzit? A zis cineva Riesling? Bravo, nota 10! Se potrivește de minune cu crapul din farfurie. Iar Rieslingul de pe Valea Târnavelor n-are niciun concurent. Mai e nevoie să spun Poftă bună! sau v-ați apucat deja de mâncat?
