Ce vom mânca în caz de accident nuclear?
Ok, să presupunem că se întâmplă nebunia. Stai cu ochii la televizor sau cu urechea la radio. În funcție de cum o să se învârtă norii radioactivi peste partea asta de lume, autoritățile vor da – sau nu – semnalul legat de administrarea pastilelor de iod. Nu le lua mai repede pentru că excesul de iod nu e sănătos nici el. (Dar iodul radioactiv e mai rău și pe termen mai lung.)
Primul lucru pe care îl vom face noi va fi să evităm o bună bucată de vreme peștii, icrele și scoicile din Marea Neagră. De asemenea, am evita hrana provenită din „sălbăticie”: vânat și produse din vânat, ciuperci, plante medicinale… dacă au data de producție după data accidentului. Al doilea lucru la care vom renunța (pe principiul better safe than sorry) sunt produsele pe bază de oase – ciolan, piftii, măduvă etc. – provenind de la animale sacrificate după de data accidentului și din zone expuse la depunerile radioactive.
Dacă tot vorbim de principii, poate că ar merita să faci provizii de conserve și mâncare ambalată mai vechi de data fatidică. Dar ia în calcul faptul că majoritatea lumii va face asta. Oricum, merită menționat că un simplu ambalaj din plastic, etanș, așa cum sunt de exemplu pungile de orez sau de fasole, au protejat ingredientul respectiv de contaminare. Plasele de cartofi, acelea cu ochiuri – nu. Contează mult pe unde au umblat cartofii respectivi și când. Dacă ai încredere că nu a plouat pe ei sau că praful de pe coajă nu e radioactiv – e bine.
Provizii.
Imagine de Antoni Shkraba / Pexels
Uite trei liste cu alimente potențial periculoase în caz de accident nuclear. În vremuri de pace acestea sunt cele mai bune surse de iod, cesiu sau stronțiu și e bine să le consumi, pentru că sunt mai sănătoase și se absorb mai ușor decât suplimentele ce conțin aceleași elemente. În caz de accident nuclear ele au însă potențialul să adăpostească cele mai mari cantități de izotopi radioactivi ai acelorași elemente, dacă provin din zone contaminate și au fost recoltate / ambalate după data producerii evenimentului.
Alimente bogate în iod:
- alge
- fructe de mare
- pește
- lapte și produse derivate
- ouă
- ficat de vită
Alimente bogate în cesiu:
- ciuperci
- fructe de pădure
- alune, nuci, castane
- salată verde, spanac
- castraveți
- morcovi
- orez brun
- cereale integrale
- carne
Alimente bogate în stronțiu:
- oase și măduvă
- pește și creveți
- nuci braziliene
- cereale integrale
- lapte și produse derivate
Sunt multe pe listă, nu-i așa? După accidentul de la Fukushima, japonezii și-au dat însă seama că ceea ce făcea acești izotopi foarte ușor de răspândit, solubilitatea în apă, îi făcea și relativ ușor de curățat. Deci simpla spălare în apă, poate chiar apă caldă, reduce nivelul de cesiu la jumătate. Bineînțeles, dacă apa în care au fost spălate ingredientele se aruncă. Mai reține și că – de exemplu – cesiul și stronțiul se fixează în coaja bobului de orez sau a cerealelor în general, deci orezul alb, decorticat, e mai sigur. Articolul acesta de pe un site japonez e plin de trucuri utile: de exemplu murarea castraveților în oțet le reduce cu 94% nivelul de contaminare radioactivă.
Partea bună e că trăim într-o economie globală. În scurt timp, dacă autoritățile își vor face treaba, lanțurile de aprovizionare se vor orienta către surse sigure, iar hrana produsă local va trece prin proceduri de verificare.
Un accident nuclear nu e prilej de bucurie, dar noi românii am mai trecut printr-unul, în 1986, la Cernobîl, și încă suntem pe-aici și scriem articole din acestea interminabile.
