Puzderia de insule și insulițe și cei 13700 km de coastă ai Eladei au făcut din greci mari consumatori de pește și fructe de mare. Pentru grecii din partea continentală, dimpotrivă, creșterea animalelor a primat, de unde laptele, iaurtul, brânzeturile și carnea (oaie, capră, porc, pasăre, mult mai rar vită). Descoperirea Americii a adus inevitabile completări legumicole (roșii, cartofi, ardei etc.). Udă toate astea cu ulei de măsline și cu vin bun, încearcă să le pronunți numele original și ai un meniu inspirat din bucătăria grecească. Cam acestea ar fi tușele groase. Dacă le aplicăm verii…
Asociem Grecia cu vara și nu neapărat cu statul în bucătărie, așa că întâi și întâi ne gândim la niște salate. Salata cunoscută ca “grecească” a devenit populară (și “grecească”) abia în a doua jumătate a sec. XIX, când s-a răspândit consumul de roșii în regiune. Numele dat de grecii înșiși este horiatiki salata (“salată țărănească”). Putem și noi, cei de la nord de Dunăre să preparăm o horiatiki. Castravete, roșie, ceapă… Punem și niște ardei gras, că și ei mai pun pe ici pe colo, dar nu uităm, Doamne ferește, de feta, de măsline și de uleiul de măsline! Un mic detaliu este acela că, de obicei, castravetele nu se curăță de coajă. Cel mai bine se servește alături de sosul/crema/dip-ul tzatziki și de pâinea nedospită/lipie. Dacă îți faci singur/ă tzatziki trebuie să știi că originalul se face cu așa-numitul iaurt grecesc, un iaurt strecurat astfel încât să iasă zerul din el. Este, deci, mai gros și, surpriză, nu este numai grecesc. Ei doar au câștigat în instanță dreptul de folosire a numelui iaurt grecesc/Greek yogurt. Inclusiv la noi, unde celelalte iaurturi fără zer sunt “doar” cu specific grecesc. Nas subțire…
Dacă e cu măsline Kalamata, cu feta și ulei de măsline, dacă ai la ea pâine nedospită și tzatziki, dacă o uzi cu Mythos și dacă te mângâie briza pe țărmul Mediteranei, e grecească. Cu roșii cu tot!
Nu foarte departe de ideea de salată sau de cea de snack și gustărică se găsesc rondelele de zucchini prăjite sau coapte (τσιπς κολοκυθιού = chips-uri de dovlecei). Zucchini a fost creat abia în sec. XIX în zona Milano așa că iarăși, nu vorbim de o rețetă excesiv de tradițională, ci de o adopție.(1) Servite în vacanță în Elada cu pâine nedospită/lipie și tzatziki, alături de o bere grecească, par însă foarte de-ale locului. Le poți face și pe grătar și pe plită, acasă, poftim. Iar la beri îi întrecem pe greci, dacă nu știai.
Dacă te întrebi ce este în farfuria cu felul principal din poza de mai jos, află că este vorba despre Μελιτζάνες στο φούρνο με ντομάτα και με φέτα, nimic altceva decât vinete la cuptor (umplute) cu roșii și feta. Vinetele, răspândite în mediterraneum de către arabi aparțin Lumii Vechi și, prin urmare, ni-i putem închipui pe grecii bizantini umplând și ei vinetele cu feta și cu altceva, dar nu cu roșii. Dacă te interesează, iată vreo două variante de vinete umplute și românizate bine cu carne de vită tocată, respectiv cu, șuncă presată. Nu prea sunt de vară, așa că păstrează rețeta pentru mai la toamnă.
Vinete umplute cu feta și roșii: prânz turistic în Elada.
Apropo de vară, gustărele și adaptare. Un fel foarte ușor de gătit și de mistuit, marcat de ideea de fusion cooking, poate folosi aproape aceleași ingrediente ale salatei “grecești” de mai înainte, prezentate însă asemănător gustărilor sushi. Nu face ochii mari decât dacă ești japonez, mai bine cască gura…
Poate că ai de gând să te duci la iarbă verde cu prietenii la un grătar și mai poftești și tu la street-food-ul românesc de inspirație levantină. În cazul acesta poți încerca să prepari echivalentele grecești ale micilor, frigăruilor și șaormei (numirea arabă a turcescului döner kebap).
Pe scurt, souvlaki sunt un fel de mici pe băț, mai mari. Se fac din orice fel de carne tocată: de la miel la pui și porc. Bineînțeles că se servesc cu tzatziki și cu lipie, dar cred că deja te-ai obișnuit. Frigăruile astea sunt o modalitate cu adevărat tradițională de preparare a cărnii în zona Greciei, vorbim de mii de ani. Cât despre gyros e, ca s-o spunem pe șleau, un fel de șaorma. Uite aici o variantă românizată cu carne de vită, dar poți folosi cam orice carne poftești, de fapt. Dar fiindcă dintre toate țările cu ieșire la Mediterana, Grecia are cel mai lung țărm și fiindcă aproape orice grec are cel puțin un strămoș care a tras cândva de cârmă, de parâme sau de vâsle, iată și o idee mai serioasă, cu ceva fructe de mare. Ce vezi tu acolo, eu am mâncat cu două furculițe, căci a fost specială și tare bine gătită. Merge cu un vin alb, rece.
Stau și mă gândesc uneori: Ulise punea tzatziki pe souvlaki? STG. Suport pentru frigărui din civilizația miceniană (sec. XVII î.Hr.) DR. Condimente pentru tzatziki: usturoi, mărar, piper alb. “De la mama lui.”
Dacă ții cu tot dinadinsul la tradițional și nu e încă zăpușeală, atunci la plăcinte înainte. Înainte la ceea ce a devenit un street-food autohton la noi ca și la ei. Cum în sud-estul Europei suntem mai toți neamuri de plăcintari, chiar și vara, putem încerca și plăcintele grecilor (mai toate se termină în -πίτα/-pita de la numele pentru plăcintă): spanakopita (plăcinta cu spanac), tiropita (cea cu brânză, dar cu aluat filo, o caracteristică a unora din plăcintele grecești), kourkoutipita din Epir (cu feta rasă, iaurt, ouă și ulei de măsline, e ca un fel de pizza și ar putea avea o vechime venerabilă), kotopita (cu carne de pui și aluat filo) etc.
Totuși, de plăcinte nu ducem noi lipsă de când e românul român. Dar o cafea nu vrei? Că e tradiție și în Grecia și în Turcia. De fapt, e cam peste tot. Apropo, știai că frappe-ul a fost inventat de un grec? Uite aici o variantă.
Iată, deci, bucătărie mai mult sau mai puțin grecească. În lipsă de Mediterana, te poți duce pe Litoral sau poți mânca toate acestea pe marginea vreunei bălți de la noi, că avem destule. Cu puțină imaginație, te vei simți ca pe terasa unei taverne grecești alături de alți turiști români (sunt prietenii tăi, de fapt, care vorbesc tare lângă tine). Căci totul este despre adoptare, adaptare și despre imaginație.
_______________________
(1) Cum este cazul cu 90% din felurile de mâncare ale tuturor bucătăriilor de pe lumea asta.
