Cina cea de Taină – totuși ce au mâncat Ei acolo?

Cina cea de Taină - imagine blurată De Cina cinelor se leagă taine... Ține ochii întredeschiși...Lucas Hoang, Unsplash

Purtând numele mult mai sec de Last Supper în lingua franca a lumii de azi, Cina cea de Taină stă la originea euharistiei, a împărtășaniei cu pâine și vin, iar cei mai mulți concetățeni nu pun la îndoială acest lucru. Evangheliile spun clar că sus-numita Cină a fost o masă pascală, dar nu intră în amănunte cu privire la alcătuirea ei. Ca și când era ceva prea evident și de la sine înțeles. Putem încerca să aflăm mai multe?

Putem. În primul rând vorbim de o masă luată în mod foarte asemănător cu cele din zone restrânse și izolate ale lumii arabe de azi, zone care mai păstrează încă aspecte arhaice în ceea ce privește luatul mesei. Beduinii și berberii sunt primii care ne vin în minte. Vorbim de statul pe jos (pături, covoare, perne), de clătirea mâinilor, de locurile prestabilite în funcție de importanța socială a mesenilor(1), de prezența unui vas central (principal) cu mâncare din care se servesc toți mesenii pe rând, fie utilizând bucăți de lipie sau matzo, fie luând direct cu mâna. Deci nu tu scaune și masă, nu tu tacâmuri, nu tu farfurii pentru fiecare, nu tu Leonardo da Vinci.

Cel ce a întins cu Mine mâna în blid, acela mă va vinde. (Matei 26:23)

Și nu tu tăiat de pâine. Căci Iisus a frânt(2) pâinea nedospită atât la Cina cea de Taină cât și atunci când a înmulțit cele cinci pâini și doi pești pentru mulțimile care-l urmau printre dealurile Galileei. De fapt, ia încercați voi să tăiați o lipie cu cuțitul. Mai departe, pornind de la premiza că Iisus și discipolii săi au fost totuși evrei, unii s-au gândit că aceștia trebuie să fi respectat măcar parțial prescripțiile și interdicțiile alimentare din Tora. Așa că apelând la istorie și arheologie doi cercetători italieni au încercat să ajungă la unele concluzii. Vesela, de pildă, ar fi putut fi alcătuită din vase (platou, pahar/pahare) de piatră(3), conform unor prescripții deloc exclusive care au funcționat o perioadă relativ scurtă de timp (40 î.H. – 135 d.H.). Iisus se crede că a trăit aproape în mijlocul acestei perioade. Bineînțeles că nu este exclusă nici utilizarea veselei de ceramică obișnuite. Ba chiar, dând Cezarului ce era al Cezarului, s-a putut folosi chiar ceramică romană terra sigillata, varianta din estul Imperiului. Este vorba despre ceramica de marcă a perioadei romane imperiale, rezervată totuși claselor ceva mai înstărite, mai deschise la influențele romane. Dar, cine știe?(4)

vesela piatra

Veselă din piatră produsă în Iudeea romană cam pe atunci.

La un moment dat în timpul mesei, Iisus ar fi prezis pe trădătorul său cu cuvintele „Acela căruia îi voi întinge bucăţica şi i-o voi da.” Şi a întins o bucăţică şi a dat-o lui Iuda, fiul lui Simon, Iscarioteanul. (Ioan 13:26) Oare ce se găsea în vasul principal, cel din care primii creștini din lume, s-ar fi servit pe rând, fie cu mâna, fie cu ajutorul lipiilor? Cei doi autori presupun că în mijlocul apostolilor se putea găsi o tocană de legume, un fel de ciolent/șolent (o tocană tradițională evreiască ce se coace lent ore în șir), o mâncare de sărbătoare care, surpriză, se mai gătește și la noi într-un colț de țară. Însă când ne referim la Cina cea de Taină nu vorbim de ciolentul bogat și globalizat din zilele noastre, ci de un precursor al său, harisa, pe bază de orz, îmbogățit cu ierburi, legume locale și carne. Ce carne? Miel desigur, căci să nu uităm că era Paștele.

Printre ingrediente se vor fi aflat cu siguranță uleiul de măsline și, de ce nu, sosul garum, sosul din pește fermentat al Imperiului roman, prezent în diverse varietăți din Gallia și Hispania până în Iudeea și Siria. Ambele erau specifice antichității mediteraneene și, atâta timp cât garum-ul era din pește cu solzi, nu făceau subiectul restricțiilor kashrut ale mozaismului(5). Fie ca un sos mai gros, fie ca dip, a putut fi prezent pe măsuța sau pe covorașul din mijlocul ucenicilor și charoset, un sos dulce specific meselor de Paște evreiești, realizat din nuci, fructe (curmale, stafide, smochine) și vin. Precum bine știm, la Cina cea de Taină s-a băut vin roșu, posibil chiar din același pocal/cupă, având în vedere caracterul solemn al evenimentului, caracter pe care îl putem doar bănui totuși.

bedouin food

La beduini. Suntem 6, mai merg 6 și facem 12. Cam ca atunci.

Ce alte taine ar mai putea ascunde Cina cea de Taină în meniu?

Până aici concluziile italienilor pot fi acceptate. Toate acestea sunt posibile pentru un Iisus care respecta obiceiurile obișnuite pentru un evreu. Credem însă că din prea-puținul pe care-l cunoaștem despre începuturile reale ale creștinismului se ivesc și alte posibilități. Pe de-o parte putem avea un Iisus „istoric”, despre care s-a tot scris, un Iisus radical, distrugător al statu quo-ului, foarte diferit de imaginea cuminte și așezată pe care i-au stabilit-o evangheliile acceptate ca fiind „corecte” (canonice) de către marii clerici aflați mână-n mână cu statul roman târziu, adunați pe la concilii desfășurate la sute de ani după evenimente. Un astfel de Iisus care încălca cu bună știință nu puține dintre preceptele și obiceiurile societății din care provenea, apropiindu-și femeile, petrecând cu impurii și păcătoșii, câteodată blestemând, altădată amenințând sau chiar pierzându-se cu firea, un Iisus mai uman nu ar fi dat oare Cezarului ce era al Cezarului și la masa de Paști? Caz în care studierea bucătăriei lumii romane orientale s-ar dovedi mai adecvată. Cu alte cuvinte, ne-am găsi undeva între Tora ebraică și De re coquinaria a lui Apicius. Sau dacă vreți, Sfântul Graal ar fi putut fi cu ușurință și o terra sigillata plină cu vinum bonum rămas după Cina cea de Taină.

O altă posibilitate ne întoarce cu 180º către esenieni, membrii celebrei secte care a activat în sec. II î.H. – I d.H. și care ai cărei membri aveau atâtea în comun cu preceptele promovate de Iisus. Atât de multe încât diverși autori și-au pus întrebarea dacă nu cumva Mântuitorul însuși nu a fost esenian. „Regula comunității”, unul din manuscrisele de la Marea Moartă, care le-au aparținut, conține (6:5-6) descrierea ritualului de la începutul fiecărei mese eseniene. Masa în comun trebuia să înceapă cu binecuvântarea pâinii și a vinului, în această ordine, așa cum a transmis-o, poate nu întâmplător, și evanghelia după Marcu (14:22-24). Esenienii puteau alege să mănânce doar pâine și vin, dar se puteau bucura și de mese mai bogate, constând din fructe, pâine, legume, cereale, migdale, vin, lapte și miere. Și fiindcă esenienii erau în mod vădit vegetarieni, asta ar exclude mielul din meniul Cinei cea de Taină prezidată de un Iisus esenian.

Potrivit tradiției, la numai câteva ore după Cina cea de Taină, după ce Iuda l-a indicat gărzilor venite după el, ar fi urmat arestarea, apoi judecata, via crucis și calvarul crucificării. Pentru cei ce cred că toate acestea s-au întâmplat aievea, Hristos a Înviat! Pentru ceilalți, profitați de zilele acestea de primăvară și de toate cele care vor urma…

Cina cea de Taină - totuși ce au mâncat Ei acolo? - 1

Aproape Leonardo da Vinci, Public domain, via Wikimedia Commons

_________________
(1) De asemenea, bărbații și femeile mănâncă separat.
(2) Pe când mâncau ei, Isus a luat o pâine și, după ce a binecuvântat, a frânt-o și a dat-o ucenicilor, zicând: „Luați, mâncați; acesta este trupul Meu.” (Matei 26:26)
(3) La nunta din Cana gazda păstra vinul în 6 vase de piatră. (Ioan 2:6)
(4) Parcă mai greu ne putem imagina profeți moraliști și ucenici de profeți utilizând produse romane destinate, până la urmă, oamenilor mai deschiși spre lume… Totuși nu vom ști cu adevărat niciodată, fiindcă la urma urmelor, mișcarea pornită de Iisus, o seamă din gesturile și faptele sale, aveau destule accente “revoluționare”, fiind menite parcă tocmai să dărâme idoli vechi și să pună în discuție legi prăfuite.
(5) Cele care, defineau și atunci ce este și ce nu este kusher („potrivit”) pentru consum. De remarcat că în timp aceste interdicții s-au mai schimbat. Câteva au rămas cu adevărat neclintite din vechime (ex. interdicția porcului).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *