Istanbul este orașul în care merită să te duci doar ca să mănânci. Bine, am putea să-ți povestim despre palatele și muzeele lui, despre istoria prezentă în fiecare zid, despre oamenii generoși și prietenoși sau despre farmecul Bosforului. Dar suntem un site de lifestyle culinar, așa că îți vom spune de ce o călătorie gastronomică la Istanbul e obligatorie pentru orice gurmand.
Un oraș întins pe două continente, cu o populație de peste 15 milioane de oameni, nici nu ar avea cum să nu fie despre mâncare, de la street-food-ul absolut minunat, până la preparatele inspirate din bucătăria otomană sau deserturile instagramabile din vitrinele cofetăriilor. La orice colț de stradă, te vor „lovi“ aromele și gusturile inconfundabile ale Istanbulului, fie că vorbim de kebabi, castane coapte sau „doar“ cafea turcească.
Kebabii Istanbulului
Cel mai cunoscut produs al gastronomiei turcești este – pentru români, cel puțin – kebabul. La Istanbul găsești la fiecare colț de stradă un loc în care se prepară una sau două țepușe uriașe cu carne de vită, miel sau pui. Carne rumenită, condimentată, cu un gust excelent – recunosc, de departe prefer donerul cu miel – așezată într-o chiflă, în pită, în lipie (durum) sau pe farfurie, alături de salate, murături și diverse garnituri, cum ar fi orezul cu fidea, bulgurul sau ceapa cu sumac. Variantele lui nu se opresc aici, căci avem Adana Kebab (kebab picant din carne tocată), Iskender Kebab ( carne cu bucăți de pită, sos de roșii și iaurt), Shish Kebab (frigărui cu carne de berbecuț) plus multe alte variante (ficat, pui, aripi de pui pe frigărui). Orice variantă preferi, cu orice garnitură, gustul kebabilor din Istanbul e desăvârșit.
Nu se poate o vizită în această metropolă fără să guști sandvișurile cu macrou din port, în apropierea podului Galata. Vei găsi aici multe restaurante specializate, chiar și restaurante plutitoare pe bărci. Pe cât de simplu, pe atât de bun este acest fel de mâncare ce conține doar 5 ingrediente: jumătate de pâine proaspătă, macrou rumenit pe plită, salată verde, ceapă albă și suc de lămâie. Ca și în cazul kebabilor, eu presar din belșug pul biber, Dumnezeul condimentelor pe pământ. Adică ardei iute uscat, mărunțit, condimentat cu sare și puțin ulei. Vei întâlni un recipient cu pul biber în absolut orice restaurant sau chioșc stradal, există chiar și ambalat la pliculețe, precum sarea și piperul, pentru variantele take away.
Borek sau gustul patiseriei desăvârșite
Patiseria turcească, în special plăcintele borek, sunt un alt must have. Cu umpluturi diverse – carne, cartofi, brânză, spanac, le vei găsi în magazine specializate, pe tot parcursul zilei. Am observat, în ani diferiți, că după prânz e mai greu să găsești borek cu cartofi (care e preferatul meu), iar seara aproape imposibil. Probabil este și preferatul altor clienți, fie ei turiști sau turci.
Covrigii cu susan, castanele coapte, porumbul fiert și copt fac obiectul a mii de cărucioare și chioșcuri ambulante de pe strazile Istanbulului, de dimineața până seara. Covrigii bine rumeniți, rotunzi, plini de susan, sunt cu siguranță cea mai ieftină mâncare stradală (1,5 lei).
Foarte des întâlnite în Istanbul atât în partea europeană, cât și în cea asiatică, sunt restaurantele self-service, care oferă de dimineață până seara o varietate de mâncăruri precum cele preparate în casă. Vei putea mânca supe și ciorbe (supă de linte sau de burtă), preparate la cuptor (rasol de miel, pulpe de pui), preparate vegetariene (chiftele de legume, dolma – sarmale cu orez și stafide, falafel, hummus etc), vinete în sos de iaurt, spanac sub diverse forme, ardei umpluți, kofte, anghinare și multe, multe altele, la un raport calitate-preț foarte bun. Fie că ești carnivor sau vegetarian, e imposibil să nu găsești ceva din comfort food-ul bucătăriei turcești în aceste restaurante.
Evident, există și variantele upragadate, turistice, unde ești servit de chelneri, iar meniul include chiar și băuturi alcoolice. Cum spuneam, turistice, iar prețurile sunt pe măsură, însă nu e nicio diferență în ceea ce privește mâncarea. În ambele tipuri de restaurante, mie mi s-a părut la fel de bună, făcută cu același respect.
Dacă ar putea vorbi, dulciurile ar spune povestea Istanbului de azi și de demult, căci locuitorii lui sunt absolut pasionați de deserturi. De la rahat (în atâtea forme, culori, arome și umpluturi încât nu știi la ce să te oprești), până la zeci de tipuri de baclavale, cu nuci sau fistic, cataif sau savurosul desert cald cu brânză, kunefe. Orezul cu lapte, budincile, fructele în sirop dar și torturile moderne, ornate în fel și chip, sunt consumate zilnic (mai ales seara) de locuitorii Istanbulului, care pleacă din cofetării încărcați de cutii imense cu dulciuri pentru toată familia. Evident, seara nu ar fi completă fără ceva de „ronțăit“: fistic, migdale, nuci, semințe, alune, curmale sau smochine uscate. Înghețata turcească e un show în sine, la propriu. Datorită masticului din componență (o rășină dintr-un arbore) este deosebit de elastică, lucru ce le permite vânzătorilor să facă un adevărat spectacol înainte ca tu s-o poți mânca. Gustul ei merită așteptarea. Și banii.
Întrucât religia musulmană interzice consumul de alcool, nu sunt prea multe locuri în care să-l poți comanda sau cumpăra (în general supermarketuri și restaurante). Însă cine mai are nevoie de alcool când ai la dispoziție alternative atât de apetisante. Sucurile de portocală și de rodie (mai ales în sezonul rece), proaspăt stoarse chiar sub ochii tăi se găsesc și ele la orice colț de stradă și e păcat să nu le încerci. Chiar de câteva ori pe zi. Cafeaua turcească, mică, neagră, fiartă molcom la nisip îți incită toate simțurile, iar ceaiul negru și fierbinte te încălzește într-o zi friguroasă. La fel și salepul, o băutură vândută în sezonul rece. Preparat din pudra obținută din tuberculii unei specii de orhidee, dulce și aromat cu scorțișoară, salepul amintește de gustul mucenicilor muntenești, doar că într-o variantă lichidă și fierbinte. Ayranul însoțește și el aproape orice masă, răcoros și ușor sărat, pentru a domoli bogăția de condimente din mâncărurile turcești.
O vizită într-o piață din Istanbul e, de asemenea, obligatorie pentru orice gurmand. Rareori întâlnești atâta prospețime și varietate de ingrediente la un loc: verdețuri, salate și ierburi aromatice, pești și peștișori (ale căror branhii purpurii stau dovadă a prospețimii), carne, mezeluri, murături, burtă și chiar copite, „munți“ de măsline, condimente, pastă de ardei, pită și lipii, fructe și legume uscate și proaspete.
Iar dacă toate acestea nu te-au „săturat“, așa cum spuneam, merită să te duci la Istanbul doar ca să mânânci.
