Cum să le mâncăm ficățeii? Picanți!

Ficăței picanți Sursa foto: Wikimedia Commons / Pelican
Read more articles about

De mici avem o repulsie față de ficățeii de pui. Că-s ușor amărui, că-s înecăcioși sau că ne-am săturat cât am fost îndopați ca bebeluși cu ficăței și legume pasate fără să știm ce mâncăm - toate la un loc ne determină să găsim mereu motive să-i evităm. Avem însă soluția ca să-i pregătiți și chiar să-i mâncați cu poftă. Cu o condiție: să vă placă, cât de cât, să fie picanți.

Rețeta asta face ca nici găinile să nu mai scape fără să le mâncăm ficățeii. Și sunt teribil de gustoși și buni, o alternativă la o altă rețetă de succes chiar și în rândurile celor care se strâmbă când aud termenul, și anume ficăței înveliți în bacon, despre care vom scrie altă dată.

Dar să revenim la nebunia noastră. Că are de ce să fie așa, pentru că-i picantă. Unii le spun ficăței diavola, alții, mai liniștiți, ficăței picanți, ficăței în sos chili sau tigaie picantă de ficăței. Există și câteva diferențe, ce-i drept minore. Ca de exemplu debutul pregătirii. Ba cu ceapă tocată mărunt și rumenită, ba cu usturoi pisat ca de mujdei și pus în tigaie. E, de data aceasta simplificăm și mai mult și începem și fără ceapă și fără usturoi. De ce? Simplu, gustul să fie picant și simplu, doar de ficăței și roșii, fără cel de ceapă și fără cel de usturoi. Că atunci i-ar mai trebui niște ardei gras și un morcov și am face o tocăniță.

Așa că, începem direct și în forță cu ulei, de calitate, ca întotdeauna, și ficățeii, curățați și spălați în prealabil și tăiați în bucățele cât să fie ideal de luat în furculiță. Rumeniți-i bine, pe toate părțile, nu doar cât să devină albi, apoi acoperiți-i, ca să se și înăbușe. Scăldați-i după aceea într-un pasat de roșii în suc propriu, aromați cu o foaie, două de dafin, un praf de cimbru, îngroșați cu boia de ardei dulce și un praf generos de chili sau, dacă nu aveți, dați prin mojar unul uscat ori prin blender unul proaspăt. Și lăsați să fiarbă, ca gustul picant să pătrundă și să fie absorbit și de ficăței.

Fiind vorba de ficat, sarea și piperul ajung la sfârșit, ca o tușă finală. Serviți-i pe un pat de salată verde, cu un pilaf sau cu un piure de cartofi, peste care să turnați sos fără zgârcenie. Nu doar pentru decor, puneți un ardei întreg sau doar câteva rondele, verde sau roșii, după culoarea farfuriei. Iar după gust și pofta inimii, stingeți focul, fie cu un vin alb, ușor, cel mai bine un demisec, fie cu o bere rece.

De ce căutăm ceva delicios când vine vorba de mâncare? Nu este corect să răspund tot cu o întrebare, dar, de ce trebuie să mâncăm? Suntem în 2019 și de sute de ani nu ne mai hrănim doar ca să trăim. Mâncăm ca să ne bucurăm simțurile – ochiul să admire ceea ce e în farfurie, nasul să adulmece mirosul, papilele să fie extaziate de gust, iar, ca un summum, creierul să ne aducă acea satisfacție deplină a mesei.

Am constatat în cantinele corporatiste ale Piperei, și nu numai, că mulți, obișnuiți cu mecuri și cheefsiuri și muuulți cartofi prăjiți, nu știu (sau știu, dar nu le pasă) că un pui rumenit la ceaun de-i rozi și osul, bine scăldat în mujdei, e mult mai gustos și mai sănătos decât unul pregătit industrial. Cu ce-i mai prejos un crap fript pe grătar comparativ cu niște fishfingers sau rondele de calamar?

Pentru toți cei care fie că nu cunosc adevăratul gust al produselor românești, fie că vor să-și diversifice și, de ce nu, să încerce noi idei, voi prezenta aici din secretele bucătăriei românești.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *