De câte ori ați mâncat gâscă în, hai să zicem, ultimul an? De 10 ori? Hmm, mult nu? Nu vă întrebați de ce la țară sunt crescute gâște, dar de mâncat la oraș nu prea mai ajungem să le mâncăm?
Haideți să facem cunoștință cu această pasăre care a făcut furori pe mese încă din vremea Imperiului Roman și care, în ultimul timp își face loc și în meniurile de fine dining grație ficatului ei, adică foie gras.
O recunoaștem repede printre orătăniile din curte. Înaltă și zveltă, este un fel de Guliver printre găini și rațe. Câștigă războiul încă de la faza de ou. Unul de gâscă este cât trei de găină și are un gust mult mai intens și mai bogat. Bogăția este mare și în colesterol, un ou conține de patru ori mai mult colesterol decât cantitatea maximă recomandată pe zi, și tocmai de aceea este evitat. Dacă vorbim de grăsime, ei bine, stă foarte bine la acest capitol, așa se face că mulți preferă să fiarbă carnea de gâscă înainte de a o frige la cuptor și nu doar pentru o supă cu tăiței de neuitat, ci pentru o altă delicatesă: untura de gâscă întinsă pe pâine prăjită cu puțină sare este un deliciu în cele mai nobile case din Franța și Marea Britanie sau bază pentru ciorbe ori mâncăruri cu sos.
Fiind o pasăre mare, poate fi consumată încă după cea de-a doua lună de viață, pentru că atinge deja 2,5 kilograme. Gâsca este servită în prezent la mese mari, asemenea curcanului. Cel mai simplu mod de a o găti este friptă, în cuptor. Întreagă! Atenție însă, pielea trebuie pârlită bine, să nu rămână tuleie, iar apoi se unge cu sare, piper și boia din belșug. Până să ajungă la bronzare, unde stă bine mersi cam o dimineață întreagă, trece printr-un tratament spa, cu masaj când thailandez, când anticelulitic, ca să se întrepătrundă bine aromele. O parte din vină o poate avea vinul sau berea care îi oferă aburul aromat la cuptor, Având carne multă pe piept, e musai să fie făcută încet, până este pătrunsă.
Unii bucătari recomandă desprinderea și perforarea pielii de pe piept, astfel încât grăsimea să se poată scurge în tavă și apoi să devină o bază pentru sos. Alții, dimpotrivă, spun că o grăsime intactă este secretul unui piept gustos.
Ca să fie și arătos produsul, când este aproape gata, se unge din sfert în sfert de oră, după preferință, cu apă, cu apă cu sare, cu bere sau cu un sos dulce-acrișor, de portocală cu miere.
Există apoi multe variații de pregătire. Fie stă pe un pat de legume, care apoi pisate în combinație cu grăsimea scursă dau un minunat sos, fie este umplută, iar legumele o însoțesc în farfurie, pe post de garnitură. Cu mere, ceapă, cartofi și tije de țelină, cu varză sau chiar cu orez, oricum o gătiți, gâsca este un deliciu. Lăsați și o sticlă de Pinot Noir pe masă. Un vin roșu, dar nu foarte corpolent, completează ideal gustul. Poftă bună!
