Gem, dulceață, marmeladă sau magiun? Care este diferența dintre ele

gem Imagine de Silviarita via Pixabay

Gemul, dulceața, magiunul și marmelada au ceva în comun, fructele, dar modul în care se prepară fiecare în parte este diferit, la fel cum se întâmplă și cu textura sau gustul lor.

Pentru că toamna se apropie cu pași repezi și pentru că fiecare femeie vrea să aibă peste iarnă în cămară măcar un borcan făcut de ea, ne-am gândit că ar fi util un articol în care să specificăm clar care sunt diferențele dintre gem, dulceață, magiun sau marmeladă.

Deși se găsesc tot timpul anului pe rafturile magazinelor, cele mai bune rămân tot cele făcute în casă, din fructe naturale, dar la care adaugi și stropul acela de dăruire, cel care de fapt face diferența.

Cum se prepară fiecare sortiment în parte

În cazul gemului, zahărul se adaugă în același timp cu fructele. Atunci când fructele și zahărul formează o compoziție omogenă sau, mai bine zis, fructele s-au dizolvat în zahăr, acela este momentul în care gemul tău este gata și poate fi pus în borcane. Este de asemenea important de menționat că gemul se toarnă cald în borcan, deci nu este nevoie să mai aștepți să se răcească.

Ai poftă de ceva dulce? Rețeta de mai jos îți va aminti de copilărie și îți va satisface rapid dorințele culinare:

Friganele cu gem de căpșuni și frișcă

Atunci când te decizi să faci dulceață, lucrurile stau puțin diferit. Primul pas este să prepari un sirop din apă și zahăr și să îl pui pe acesta la fiert. La un 1 kilogram de zahăr folosit se adaugă 750 de ml de apă. Acest sirop se fierbe la foc mic, iar când amestecul începe să se lege, se dă focul mai tare. În timpul fierberii acestui sirop se formează o spumă care trebuie îndepărtată. Când amestecul din cele două începe să se închege, se adaugă fructele și se lasă la fiert până când sunt perfect legate toate trei. Dulceața se pune în borcane abia după ce s-a răcit. Aceasta se păstrează numai la temperatura camerei pentru că altfel se zaharisește. Mai sunt câteva sfaturi demne de urmat pentru a prepara o dulceață perfectă și anume că fructele trebuie să fie mereu proaspete și nu foarte coapte, nu trebuie să faci dulceață din mai mult de 1 kg de fructe deodată și trebuie să ai grijă la oala în care prepari dulceața pentru că dacă ai făcut recent o altă mâncare în ea este posibil ca dulceața să prindă gust de mâncare.

dulceață

Imagine de Engin Akyurt via Pixabay

Dacă ai fructe foarte coape, marmelada este cea mai bună soluție. Primul pas este să fierbi fructele, iar mai apoi să le treci prin sită ca să obții acel piure numai bun de întins pe o felie de pâine. Pentru că piureul va conține multă apă, el trebuie pus din nou pe foc până în momentul în care va scădea și va avea textura dorită de tine. Marmelada se aseamănă cu magiunul, având aspectul unei paste, însă fructele folosite pentru marmeladă sunt coapte, zdrobite sau trecute prin sită şi fierte cu zahăr.

marmeladă

Imagine de Security via Pixabay

Magiunul se face din prune, așa spun rețeta veche, tradițională. Și nu constă în nimic mai mult decât fierberea prunelor până la formarea unei paste de fruct, dar secretul lui constă în faptul că un magiun de calitate se fierbe la ceaun, pe foc de lemne, care nu are voie să se prindă de vasul în care se prepară. Este mult de muncă la el pentru că durează ore întregi prepararea lui și pentru că trebuie amestecat mai mereu în el. Magiunul trebuie să scadă la jumătate față de cantitatea inițială de fructe.

magiun

Imagine de RitaE via Pixabay

După ce am expus procesul de preparare pentru fiecare sortiment în parte, un lucru este clar: diferența dintre ele vine din cantitatea de zahăr adăugat și anume:

Dulceața are mult zahăr, e ca un sirop cu fructe întregi în el, se folosesc între 700 de grame și 1 kg de zahăr. În gem proporția este de 300 grame de zahăr la 1 kg de fructe, la marmeladă se adaugă cam 200 – 250 de grame de zahăr la 1 kg de fructe, iar la magiun este vorba despre zero zahăr adăugat.

Indiferent care este varianta pe care o alegi, nu uita să păstrezi un echilibru în alimentație, iar specialiștii spun că dacă într-o zi consumul de zahăr adăugat a fost mare, acea zi trebuie să fie o excepție.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *