La vita e bella cu rollatini de vinete

vinete umplute cu brânză Foto: Tamorlan

De la italieni citire: vinetele pot să se transforme în preparate uluitoare. Bombe de gust, cu care nu doar că vă veți răsfăța simțurile, ci îi veți impresiona pe cei pe care-i serviți. Învățăm azi să pregătim rollatini sau rulouri de vinete cu trei feluri de brânză.

Vânăta este și aici baza, tăiată felii, pe lungime, groase de cel mult jumătate de centimetru, pentru că trebuie să poată fi rulate. De aceea, e nevoie să intre puțin la cuptor, cel mult cinci minute, ca să se înmoaie. Nu este nevoie să punem sare pe felii, iar tava va fi unsă sau stropită cu puțin ulei de măsline.

Acum ne ocupăm de umplutură. Ricotta cremoasă, mozzarella grasă și pecorino uscată se amestecă cu sare, piper, o mână de pătrunjel tocat mărunt și un ou. Conținutul este trecut apoi pe feliile de vinete, cu generozitate, apoi se rulează. Ricotta va ține toate ingredientele la un loc, așa că nu trebuie să vă fie teamă că umplutura se va împrăștia sau că va ieși pe la capete.

Urmează coacerea. Indiferent de vasul în care le veți pune, e neapărată nevoie de un sos de roșii gros, ideal din roșii proaspete, scăzut până se transformă într-un sos omogen. În acest sos vom așeza rollatini, și tot cu el le vom înveli.

10 minute la cuptor sunt de ajuns, dar cu mare băgare de seamă să nu fie temperatură ridicată dedesubt, pentru că sosul se va arde și va deveni amar. Apoi vom mai da un strat de mozzarella, pentru gratinare, și iar la cuptor.

Cât este încă fierbinte, iar mozarella topită, încă mai face bule, presărăm pătrunjel și punem pe farfurii. Vă spun doar atât, nici nu este nevoie de cuțit, pentru că rollatini sunt atât de moi, încât se taie cu ușurință cu furculița.

Un rezultat spectaculos, o explozie de gust și de culoare care ne arată că la vita e bella. Un vin roșu, sec, este ideal lângă rollatini.

De ce căutăm ceva delicios când vine vorba de mâncare? Nu este corect să răspund tot cu o întrebare, dar, de ce trebuie să mâncăm? Suntem în 2019 și de sute de ani nu ne mai hrănim doar ca să trăim. Mâncăm ca să ne bucurăm simțurile – ochiul să admire ceea ce e în farfurie, nasul să adulmece mirosul, papilele să fie extaziate de gust, iar, ca un summum, creierul să ne aducă acea satisfacție deplină a mesei.

Am constatat în cantinele corporatiste ale Piperei, și nu numai, că mulți, obișnuiți cu mecuri și cheefsiuri și muuulți cartofi prăjiți, nu știu (sau știu, dar nu le pasă) că un pui rumenit la ceaun de-i rozi și osul, bine scăldat în mujdei, e mult mai gustos și mai sănătos decât unul pregătit industrial. Cu ce-i mai prejos un crap fript pe grătar comparativ cu niște fishfingers sau rondele de calamar?

Pentru toți cei care fie că nu cunosc adevăratul gust al produselor românești, fie că vor să-și diversifice și, de ce nu, să încerce noi idei, voi prezenta aici din secretele bucătăriei românești.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *