Lactobarurile socialismului funcționau în regim de autoservire cu mâncare pentru micul dejun sau cu ceva ușor, “pe fugă”. Se puteau consuma lactate și mâncăruri cu lactate (mămăligă cu brânză și smântână, cu lapte, smântână cu brânză, griș cu lapte), cu ouă (ochiuri, omlete), crenvurști cu muștar, salate, covrigi, chifle, plăcinte. Au dispărut după evenimentele din ’89. E vorba să reapară.
Erau accesibile oricui, erau multe, le găseai în orice oraș, iar cel mai cunoscut pare să fi fost Dorna, situat în centrul Capitalei la parterul blocului Scala, chiar “pe colț”. Conceptul nu a fost unul socialist, deși se potrivea de minune. Primul lactobar apăruse deja, se pare, în Polonia (bar mleczny) în 1896, deschis de către un producător de lapte. S-au înmulțit imediat, servind mâncare ieftină și devenind de fapt niște cantine cu autoservire. Numele(1) a rămas, iar în comunism au proliferat fiindcă se potriveau ca o mânușă sistemului (cu condiția să fie ale statului). În anii ’60 modelul a fost preluat și de alte țări de dincoace de cortina de fier: mlečni restoran-uri titoiste și lactobaruri ceaușiste. Sunt ani de când în Polonia au revenit nostalgic, dar adaptate vremurilor.
Cam prin vară sau mai degrabă în octombrie, se vorbește că s-ar deschide și la noi în Capitală, pe la Piața Amzei, cu o investiție de 50.000 – 100.000 euro, un prim lactobar reinventat. Este vorba despre un spin-off, o variațiune pe aceeași temă, care vizează completarea lanțului de cafenele 5 to go cu locații LactoBar by 5 to go. Ideea a fost anunțată de 1 mai pe contul de Facebook al fondatorului cafenelelor 5 to go, Radu Savopol. El și-a mai păstrat doar 25% din acest business împreună cu un cofondator, dar va continua să conducă afacerea aflată în extindere (există peste 600 de locații la nivelul țării, iar franciza e proiectată în Bulgaria).
Va fi o reinterpretare în acord cu gusturile prezentului. Meniul de odinioară va fi întregit cu granola cu iaurt, quiche-uri, sandvișuri și, de ce să n-o spunem și pe asta, cu mai multe E-uri, coloranți, arome identic-naturale și pasteurizare, față de varianta originală. Astea-s vremurile: vom avea atât lapte de la producători artizanali, cât și produse ale marilor companii de tipul Lactalis sau Danone(2), iar iaurturile comerciale sunt, o știm cu toții, colorate, pasteurizate și “apgradate” pentru gust și textură. O altă curiozitate ar fi prețurile, fiindcă lactobarurile erau accesibile oricui și aici iarăși ne așteptăm la ceva diferențe în pofida promisiunii că oferta se va adresa cam tuturor, de la copii la seniori, nu doar unei părți a tinerilor și adulților. Dacă feedback-ul va fi unul pozitiv, se va avea în vedere extinderea și în alte orașe și chiar și francizarea, mergându-se pe urma cafenelelor. Tot ca o adaptare la noile realități, se va adăuga și cafeaua din meniul 5 to go, iar întregul concept va fi integrat în valorile brandului 5 to go. Rămâne de văzut ce semnifică mai exact această afirmație.
Despre ce va fi noul Lactobar 5 to go? Despre cafea sau despre lactate?
Imagine: Tamorlan, CC BY 3.0, via Wikimedia Commons
Numele de “lactobar” a mai reapărut pe ici pe colo și în alte inițiative izolate. De amintit ar fi încercarea tardivă a antropologului culinar Caius Merșa de a utiliza la Timișoara marca sub forma Lactobar – patiserie românească. La OSIM cererea sa apare ca respinsă, Lactobar-ul rămânându-i lui Savopol până în 2028. Mai găsim un “lactobar” și la Călărași, dar el pare mai degrabă o cantină cu autoservire. La Oradea s-a închis în 2015 un Retro-Bistro poreclit tot “lactobar”, iar la Cluj exista până acum câțiva ani un lactobar care aparținea însă Napolact-ului. Tot “Lactobar” se vrea și Lacto Bar Cafe-ul de la Deva, care e mai mult “cafe” și deloc lactobar. Lapte avem, miere avem, dar încă nu curg. Poate îi iese lui Savopol…
Până atunci poate încerci o supă de lapte.
_________________________________
(1) Conceptul a apărut și în lumea anglo-saxonă sub forma milk bar-urilor apărute în perioada interbelică. Au rămas credincioase scopului inițial, acela de a servi produse lactate, până ce au fost spulberate de o altă “revoluție” cu urmări discutabile, cea a fast-food-urilor.
(2) Altă diferență marcantă față de trecut, căci cele două sunt multinaționale franceze care cumpără tot ce prind, așa cum îi stă bine unei multinaționale. În lactobarurile socialiste produsele erau autohtone; bilă albă!
