Mâncatul pe fond emoțional nu e ceva nou, ci doar a primit o denumire și o explicație relativ recent. El există de când lumea, dar asta nu înseamnă că e sănătos. Dacă o faci prea des, poate avea efecte negative asupra organismului tău, cât și asupra psihicului.
Pentru scriitorul Ernest Hemingway, mâncatul de stridii îl ajuta să scape de sentimentul de goliciune sufletească și îl făceau să se simtă fericit uneori. Janet Jackson a mărturisit și ea că s-a folosit de mâncare ca să găsească un minim de confort când nu se simțea bine. Peste tot prin filme vezi oameni – în special femei – care își îneacă amarul într-o găleată de înghețată în miez de noapte. Poate fi pizza, pot fi cartofi prăjiți, poate fi orice fel de mâncare îți alină singurătatea sau suferința atunci când te simți trist.
Mâncatul pe fond emoțional există de când lumea, dar a căpătat un nume relativ recent. Însă, dacă există de atât de multă vreme, nu înseamnă că e un obicei sănătos, mai ales dacă recurgi des la acest “ajutor”. În spatele mâncatului emoțional și a ceea ce americanii numesc “comfort food”, adică acea mâncare pe care o consumi ca să te simți mai confortabil din punct de vedere emoțional, există explicații științifice. Aceste explicații se referă la factorii care provoacă acele pofte și la motivele pentru care cedăm în fața lor.
Mâncatul pe fond emoțional și cei trei hormoni
Cuvintele cheie în legătură cu mâncatul pe fond emoțional sunt acestea: cortizol, dopamină și serotonină.
Cortizolul este principalul hormon de stres, cel care declanșează instinctul de fugă sau de luptă. Tot el reglează felul în care organismul folosește carbohidrații, grăsimile și proteinele. Așadar, dacă ești stresat sau anxios, nivelul de cortizol crește, ceea ce duce și la creșterea poftei de a mânca mai mulți carbohidrați. “Când suntem stersați, corpurile noastre sunt inundate de cortizol, iar asta ne face să ne fie poftă de dulciuri, mâncăruri grase sau sărate”, explică Susan Albers, psiholog clinician.
Dopamina e un neurotransmițător asociat cu învățarea recompenselor. Dopamina este responsabilă, printre altele, de producerea plăcerii. Alegem anumite mâncăruri pentru că au un gust care ne face să simțim plăcere. Și, apoi, la nevoie, căutăm acea plăcere iar și iar.
„Există studii care arată că inclusiv anticiparea faptului că vei mânca anumite alimente generază dopamină. Nu trebuie neapărat să mănânci ca să se elibereze dopamina”, spune Karen Koenig, psiholog specializat în tulburări alimentare. Așadar, dopamina se eliberează în corp chiar și atunci când realizăm că suntem pe cale să facem ceva plăcut, cum ar fi să mâncăm ceva bun.
Serotonina – hormonul fericirii. Atunci când scade foarte mult, poate duce la depresie. Serotonina în sine nu se găsește în mâncare, dar triptofanul, un aminoacid necesar în producerea serotoniei, se găsește în mâncare. Triptofanul se găsește în cantitate mare în carnea de curcan și brânză și, în general, în proteinele alimentare de origine animală. Dar nu doar aceste alimente duc la apariția serotoninei. Carbohidrații și ciocolata cresc și ele hormonul fericirii și îți dau o stare de bine.
Mâncatul distrage atenția de la emoții
Sarah Allen, psiholog specializat în tulburările afective și alimentare, spune că stresul și plictiseala sunt principalele cauze ale mâncatului pe fond emoțional. Mâncatul ne dă ceva de făcut. Ne umple timpul și ne dă ocazia să amânăm unele acțiuni. Uneori, mâncăm doar ca să marcăm timpul. De exemplu, ora prânzului, care reprezintă o pauză în parcursul zilei de muncă. În felul acesta, ajungem să asociem mâncatul cu relaxarea sau cu entuziasmul, și e natural să ne dorim aceste sentimente atunci când suntem îngrijorați sau triști.
Există disconfort de care suntem conștienți și disconfort de care nu suntem conștienți. Uneori ne dăm seama ce simțim, alteori, nu. Pur și simplu ne simțim tensionați sau nefericiți și nu vrem să avem de-a face cu aceste sentimente sau senzații. Așa că mâncăm.
Dar mâncatul pe fond emoțional nu înseamnă doar că mănânci. Deseori, el este urmat de rușine, remușcări și regret. Altfel spus, alegem disconfortul dat de mâncat – pentru că suntem mai familiarizați cu el – și încercăm să uităm de propriile sentimente neplăcute, pentru că ele generează un disconfort cu care nu suntem obișnuiți.
Mâncarea asociată cu amintirile plăcute
Această asociere dintre mâncare și starea de bine este valabilă și dacă ne gândim la felul în care celebrăm tot felul de reușite, ocazii speciale, aniversări sau sărbători. La fiecare astfel de eveniment ne tratăm cu mâncărurile care ne plac cel mai mult, ca să marcăm un moment de bucurie. De asemenea, corelăm mersul la film cu mâncatul de popcorn sau dulciuri. Grișul cu lapte, cu copilăria. Și așa mai departe.
Mâncărurile care ne dau starea de confort sunt, de obicei, nesănătoase sau mai grase, mai dulci, mai sărate decât ai mânca în mod normal. E și normal, având în vedere că, cel mai probabil, bunica nu-ți dădea o salată ca să te răsfețe, ci un desert.
Cum să controlezi mâncatul pe fond emoțional
Experții în tulburări alimentare spun că, dacă recurgi la această cale pentru a te simți mai bine doar uneori, nu e o problemă. Așadar, mâncatul emoțional e în regulă, dacă e moderat. Dar, când devine un obicei care îți poate face rău fizic sau psihic – prin faptul că eviți să te confrunți cu propriile sentimente – atunci trebuie să cauți mecanisme prin care să-l poți controla.
Pentru început, nu uita că scopul adevărat al mâncării este de a te hrăni. Mâncarea nu ar trebui asociată cu confortul. Confortul ar trebui să vină din relațiile cu prietenii și din realizarea activităților care ne fac plăcere. Dacă te gândești la mâncare când te simți trist, întreabă-te mai întâi dacă îți este foame. Ai nevoie de mâncare ca să te hrănești sau ca să uiți de supărare?
Unii specaliști recomandă să ții un jurnal în care să notezi, pe scurt, ce mănânci, când și de ce, în ideea că poate vei recunoaște un anumit model de comportament. Alții recomandă chiar să îți faci o diagramă cu posibile răspunsuri. De exemplu: îmi e foame – da sau nu? Ce vreau să mănânc? Nu mi-e foame? Ce simt?
Dacă suferi, gândește-te la moduri constructive în care te poți confrunta cu sentimentele tale neplăcute. De exemplu, dacă ești furios sau rănit de către o persoană, încearcă să comunici cu acea persoană.
Susan Albers și Karen Koenig subliniază, de asemenea, importanța mâncatului conștient. A mânca ar trebui să fie o activitate în sine. La ce e bună o mâncare, oricât de delicioasă ar fi ea, dacă ești distras emoțional de tot felul de gânduri negative? Când mănânci, ar trebui să stai la masă și să experimentezi aromele și texturile mâncării, dar și să conștientizezi când te-ai săturat.
De asemenea, e important să nu îți refuzi toate poftele. Pentru că, cu cât îți refuzi un lucru, cu atât îl vei vrea mai tare. Astfel, riști să crești sentimentele de frustrare și stres. Din când în când, oferă-ți micile plăceri nevinovate din farfurie, dar fă-o cu plăcere, nu ca o formă de terapie.
