INTERVIU: Melania Medeleanu – „Din când în când gătesc și din când în când mănânc”

Ce legătură există între o grădină terapeutică, un tort de amandine, gemul de caise uitat pe foc și Melania Medeleanu?

Când te gândești la o grădină terapeutică, probabil îți vin în minte o mulțime de plante aromatice sau medicinale, pe care să le poți folosi oricând vrei să îți condimentezi mâncarea sau să îți faci un ceai ca să te simți mai bine. Pentru pacienții de la Spitalul de Psihiatrie însă, „Grădina Terapeutică”, proiectul lunii iulie al celor de la asociația „Zi de Bine”, ține loc de terapie ocupațională. Melania Medeleanu, alături de prietena ei Luciana Zaharia, au reușit să transforme zilele de naștere ale oamenilor obișnuiți în fapte bune pentru cei care au nevoie să se ridice.

Am văzut că ai fondat un nou proiect umanitar. Videoclipul de pe site este impresionant, dar cum funcționează „ziua de bine”? Ce se întâmplă când îți „donezi ziua de naștere”?

De foarte multe ori primim cadouri pe care le punem într-un colț și acolo uităm de ele sau flori care după câteva zile se ofilesc. Cum ar fi dacă de ziua ta ai primi ceva așa de special încât să nu mai uiți toată viața de darul pe care l-ai primit? Cum ar fi să capeți în dar de la prietenii tăi… puterea de a face bine? De a lăsa ceva în urmă, de a avea o semnificație aparte tocmai de ziua ta? Asta înseamnă să îți dăruiești ziua: să îi rogi pe prietenii tăi ca în loc să dea banii pe flori, să ia banii ăia și să îi pună în contul tău de fundraiser, cu ajutorul căruia să poți să faci o faptă bună. Pur simplu înlocuiești aceste cadouri cu bani și banii îi investești într-o cauză socială. Când intri pe site și îți introduci ziua de naștere în formularul de acolo, noi te anunțăm care este proiectul lunii în care ești născut, iar tu alegi să-ți donezi ziua de naștere pentru acesta.

Așa va arăta și „Grădina terapeutică”.

Luna aceasta proiectul de care vă ocupați este „Grădina terapeutică”, pentru pacienți spitalului de psihiatrie Eftimie Diamandescu. Ați ales niște plante anume sau activitatea în sine este menită să le ofere stare de bine pacienților?

Activitatea este esențială. Am văzut cu toții, mai ales în perioada asta de pandemie, cum e să fii izolat, să stai în casă și să te plimbi între birou, sufragerie baie și bucătărie. Ei bine, pentru pacienții internați într-un spital de psihiatrie așa arată viața în fiecare zi, fie că e sau nu e pandemie (salonul de spital, sala de mese, baia și din când în când afară). Pentru o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp, ei își petrec viața în această izolare. Ce ne-am propus a fost să creionăm această grădină terapeutică, adică un spațiu foarte sigur, în care să poată să cultive plantele, să aibă grijă de ele, să le culeagă roadele, să aibă o ocupație, să își aducă aminte că încă mai pot să facă lucruri, să aibă satisfacția muncii făcute cu mâna lor. Au fost foarte mulți oameni care și-au donat ziua, deci banii s-au strâns exclusiv din donarea zilei de naștere. Suma ne permite să facem nu doar grădina, ci să investim și în niște foișoare, așa încât să stea vara la umbră.

Cum ar fi să capeți în dar de la prietenii tăi… puterea de a face bine?

Cum ați ajuns să lucrați cu cei de la Microgreens?

Am pus o întrebare pe Facebook: știe cineva cum se face o seră sau știe cineva pe cineva care știe cum să facă o seră? Am primit mai multe răspunsuri, în care se spunea despre Microgreens. I-am sunat și au fost foarte deschiși. Au făcut proiectul, s-au interesat de toate tipurile de instalații (electrice, de irigare). Și îl vor și implementa.

În ceea ce privește plantele, pentru că ei sunt specialiștii, ne-am sfătuit cu ei și am ajuns la concluzia că e bine să punem plante cu ciclu scurt de viață, așa încât dacă există pacienți care sunt acolo pentru o perioada mai scurtă de timp, să poată și ei să vadă roadele destul de repede, adică plante care se pun în diferite salate, dar în același timp și flori pe care le pot îngriji, iar partea frumoasă este că proiectul este funcțional tot timpul anului – o seră care are și sistem de încălzire, astfel încât oamenii să poată să muncească acolo nu doar primăvara sau vara.

Sună destul de complicat…

Munca a fost destul de specializată până la momentul acesta. Cei de la Sere Transilvania vor ridica sera propriu-zisă. Apoi cei de la Microgreens îi vor învăța pe cei de la spital cum să aibă grijă de plante așa încât să nu fie nevoie de intervenția unor specialiști pe termen lung.

În fine, activitatea este importantă. Ideea de a avea o ocupație (terapie ocupațională). Și în alte țări se fac astfel de proiecte și au ajuns la rezultate foarte bune, astfel încât a fost redusă medicația pacienților, pentru că îi relaxează, nu mai sunt agitați, au ceva de făcut…

Sunt mulți oameni buni… Eu am norocul să fiu mai vizibilă decât ei.

Ce urmează pentru lunile următoare?

În luna august plecăm în caravana „Microduș”, dacă reușim să strângem banii de care avem nevoie. E vorba despre o dubă care a fost descompusă piesă cu piesă și acum urmează să fie reconstruită, în care punem cabine de duș și chiuvetă, și mergem prin zece sate din Moldova. Ajungem la copiii defavorizați, iar ei și părinții lor vor avea posibilitatea să facă un duș și le vom vorbi despre igienă și educație sanitară. O facem împreună cu fundația Bethany, pentru că fiecare cauză încercăm să o implementăm în parteneriat cu un ONG care lucrează la firul ierbii. De asta s-a născut asociația „Zi de Bine”, să ajute alte ONG-uri care fac o treaba foarte bună, dar au nevoie de sprijin pe partea de comunicare și fundraising.

Melania Medeleanu și Luciana Zaharia, fondatoarele asociației „Zi de Bine”.

Sunt mulți oameni buni… Eu am norocul să fiu mai vizibilă decât ei. Când eram prezentatoare, acel statut mă ajuta în sensul de notorietate, se deschideau ușile mai ușor. Acum, când sun, trebuie să explic cine sunt și ce fac; pe de altă parte, faptul că eram la TV îmi ocupa mult timp și asta însemna că tot ceea ce puteam să fac era să deschid ușa, dar mai departe altcineva se ocupa de implementare.

Ai renunțat la MagiCAMP?

MagiCAMP este un proiect foarte mare și foarte stabil pe care l-am fondat în 2014. În prezent are o echipă așa de bună, încât atunci când mergeam la birou și toată lumea știa ce are de făcut, nu puteam decât să mă uit la ei și să văd cum își fac treaba. Ceea ce, sigur, e frumos, pe de o parte, să știi că echipa pe care ai coordonat-o duce lucrurile la bun sfârșit, asta îți da o satisfacție foarte mare, dar eu nu știu să mă plictisesc.

Sunt în continuare președinte al asociației și membru în board, dar eu am zis că vreau să mai construiesc ceva de la 0. Dacă va fi nevoie de mine la MagiCAMP, nu o să ezit să ajut.

Ce îți place cel mai mult la noul proiect?

La „Zi de Bine” e fain că vezi rezultatul repede. Și noi, și donatorii. Într-o lună vezi ce s-a întâmplat cu banii tăi. Proiectul „Grădina terapeutică” – pentru pacienții de acolo – e fantastic. Abia aștept să le văd reacțiile săptămâna viitoare.

Cum este cu sponsorii, se implică?

Ne-am lansat în ziua în care pătrundea în România primul caz de Covid, deci cumva mai mare ghinion ca ăsta nu știu, și e nevoie de ajutor.

Întregul concept al asociației „Zi de Bine” a fost bazat pe dăruirea zilei de naștere. Noi până recent nu am căutat sponsori în mod activ, pentru că ne-am dorit ca fiecare om să vadă cât de puternic e, pur și simplu dăruindu-și ziua. Un gest atât de simplu, pe care poate să îl facă oricine, poate să aducă beneficii atât de mari. Acum, că oamenii sunt speriați pentru ziua de mâine, unii și-au pierdut joburile… e mai greu să îi scoți din grijile astea și suntem în căutare activă de sponsori în perioada următoare, dar nu vreau deloc să exclud latura asta: mi se pare important să le arătăm oamenilor cât de ușor e să facă bine! Va rămâne unul dintre reperele noastre.

„Microduș” este următorul proiect al asociației.

Știți deja ce va urma după Grădina Terapeutică și Microduș?

În septembrie vom face un bazin terapeutic pentru copiii cu afecțiuni neuro-motorii din Galați.

Orice Leu sau Fecioară poate deja să contribuie pentru cauza de septembrie și, în același timp, orice persoană care vrea să sprijine unul dintre aceste proiecte, indiferent de luna în care este născut, poate de asemenea să ajute. Pe zidebine.ro sunt expuse toate modalitățile prin care doritorii se pot implica.

Mai faci și altceva în afară de aceste proiecte?

Eu fac voluntariat, îmi câștig existența din cursuri de comunicare și public speaking, dicție și moderare de evenimente și îmi place foarte tare tot ceea ce are legătura cu comunicarea.

Având în vedere că am un copil mic, petrec destul de mult timp în bucătărie.

Să revenim un pic la tema site-ului nostru. Ești pasionată de gătit sau de mâncat? Cât timp petreci în bucătărie?

N-aș spune că sunt pasionată nici de una nici de alta, dar din când în când gătesc și din când în când mănânc. Având în vedere că am un copil mic, petrec destul de mult timp în bucătărie.

Cum îți împarți timpul între proiectele tale și Radu? Ați trecut cu bine peste diversificare? Cât are acum? Doi ani?

Un an și 6 luni. Dar arată ca un copil de 2 ani și jumătate. Și mănâncă exact ca un copil de 2 ani și jumătate.

Care este mâncarea lui favorită? Îl „mituiești” cu mâncare?

Ce prinde în mână e mâncarea lui favorită. Nu e nevoie să îl mituiesc. Dacă vrea să facă ceva, face, dacă nu vrea, nu face. Nici măcar nu încerc.

Dar tu cu ce te răsfeți după o zi grea?

Până crește copilul și devine relativ independent, cuvântul răsfăț dispare din vocabularul unei mame. De ziua mea (dumincă, 19 iulie) am făcut abuz, dacă pot să spun așa, de tort de amandine. Un abuz atât de grosolan încât mi-a fost rău toată ziua. Nu o să mai mănânc prea curând amandine.

Chiar voiam să te întreb cum faci să te menții mereu în formă? Ai ținut vreodată vreo dietă anume?

Cred că te-ai uitat la pozele din tinerețe. Am un anumit număr de kilograme în plus care nu încap în haine și nu am decât două soluții în perioada imediat următoare: fie schimb hainele, fie încep să fiu mai decentă și să mănânc mai puține dulciuri.

Faci sport?

Da, joc șah. (Râde.) Mă mențin în formă alergând de la una la alta. Astăzi chiar a fost o zi specială pentru mine pentru că l-am înscris pe Radu la grădiniță. În curând, dacă nu se închid din nou grădinițele, o să fie plecat patru ore pe zi. Ceea ce o să îmi permită să îmi petrec diminețile făcând un pic mai multă treabă și să fiu mai eficientă. Altfel fiecare dimineață începe cu mic dejun, plecat în parc, întors la 12 și abia atunci începe ziua mea de muncă.

Deci nu sari niciodată peste micul dejun?

Dacă e ceva ce face un copil, este că te disciplinează. Dacă nu ai o rutină și niște repere foarte clare, haosul pe care îl aduce un copil în viața ta te poate destabiliza. Ce pot păstra ca reper, păstrez… și știu sigur că micul dejun este unul dintre repere. Dacă el mănâncă micul dejun, mănânc și eu. Orele lui de somn înseamnă orele mele de muncă. Deci nu sar peste micul dejun.

Există vreun proiect pentru care ai accepta să te întorci în televiziune?

În momentul ăsta, să pot să zic de bine în fiecare zi îmi aduce așa de multe satisfacții încât nu cred că e vreun proiect pe sticlă care mă poate atrage la fel de mult. Pe de altă parte, eu știu că niciodată nu trebuie să spui niciodată, dar dacă aș face ceva în televiziune ar fi o emisiune care are să aibă legătură și cu muncă mea de ONG. Altfel, nu cred.

Pe scurt…

Ce nu ai mânca niciodată?

Bame.

Cu ce mâncare asociezi copilăria?

Mazăre cu carne. Și clătite.

Cel mai mare dezastru în bucătărie a fost când…

…s-a lipit gemul de cratiță. E recent, încă am „traumele”. L-am lăsat pe foc, m-am apucat de muncă și am uitat de el. Din fericire au fost suficiente caise.

Caisele din povestea Melaniei. Fotografie personală.

Care este restaurantul preferat din București?

Nu merg așa de des la restaurant, deci nu am un loc preferat.

Ai vreun bucătar preferat?

Nu, dar îl știu pe Liviu Chiorpec, care a făcut la un moment dat o supă de dovleac senzațională.

Cu ce mâncare te-ai lăsa cucerită?

M-aș lăsa cucerită cu umor și inteligență, cu mâncare nu.

Dacă te-ai muta într-o țara pentru specificul ei culinar, care ar fi aceea?

M-aș muta într-o altă țară pentru oameni, nu pentru mâncare.