Murături pentru toate gusturile: de la legume, fructe și flori la ouă, carne și pește

pickles Imagine de Alina Kuptsova de la Pixabay

Ouă

Mai apoi, oamenii s-au gândit că și ouăle pot fi murate. Și le-au murat și au gustat și au văzut că erau bune, iar de atunci le tot murează. Mai exact germanii, britanicii, americanii și danezii (solæg „oul soarelui”) sunt mari amatori. Se pare că responsabili cu introducerea lor în SUA au fost mercenarii germani din landul Hessa care fuseseră angajați în slujba Coroanei britanice în timpul Revoluției americane. În sec. XIX aceste ouă au făcut carieră în barurile americane, întrucât stăteau la dispoziția clienților, cărora trebuiau să le întețească setea și să le țină sub control starea de beție.

Sfecla roșie merge de minune murată de una singură, însă există o variantă a ouălor murate care o include, un alt exemplu de murături asortate pe care ți-e mai mare dragul să le privești. Este posibil ca la originea acestei asortări să se găsească comunitățile germane din Pennsylvania. Bineînțeles că orice ou se pretează la murat. Bunăoară, și aceste sănătoase ouă de prepeliță (de la min. 09:45).

Pickled_beet_eggs

Unul din beneficiile aduse Americii de Revoluție: ouăle murate. Cu sfeclă. Brianjester, CC BY-SA 3.0, via Wikimedia Commons

Carne

Oamenii s-au gândit să încerce și asta, pricina fiind înainte de toate conservarea.(4) Murarea cărnii nu este nici pe departe tot atât de utilizată cum se întâmpla în trecut și nici nu se numără printre cele mai uzitate metode de conservare a cărnii, cel puțin în zilele noastre. La noi, în cazul fructelor de mare și al cărnii, termenul preferat pentru conservare rapidă prin procedee specifice murării, este cel de marinare. Îl vom folosi și noi cu toate că trimite mai degrabă la gătirea unui fel de mâncare.

Scoicile și midiile sunt marinate în oțet și se pot găsi în comerț. Dintre pești, heringul este cel mai popular, în special în nordul Europei, dar și în estul continentului și în Canada. Cea mai NEpopulară este cu siguranță o specialitate suedeză de hering murat la conservă cu care s-a mers cam departe. Surströmming (sued. „herring stricat”) este probabil singura ocazie în care conținutul unei conserve este numai bun de consumat atunci când cutia de tablă începe să se umfle.

Printre produsele din carne care se bucură de onoarea de a fi murate-marinate se numără piciorușele de porc pregătite prin sărare/afumare și păstrate apoi în oțet. Ca și ouăle murate, și acestea erau cândva obișnuite pe tejghelele barurilor din SUA. Dar parcă mai aproape de gusturile actuale ale românilor se află diversele tipuri de cârnați, pipotele de pasăre, jambonul, jumările, și carnea de vită (celebra corned beef  la americani), care toate pot fi mur… marinate.

Hmm, flori, ouă, fructe de mare, carne, toate murate… În comparație cu legumele și fructele, încă nu au prins prea tare la noi, dar nu e timpul pierdut. Dar era să uit! Și nucile verzi pot fi murate. Erau o delicatesă în Anglia sec. XVIII, iar originea lor e neclară. Totuși nu ne poate opri nimeni să le spunem „trufe românești”.

__________________
(1) Radu Anton Roman, Bucate, vinuri și obiceiuri românești, 1998, București, p. 63
(2) În rongleză ar da „mixate” de la eng. mixed pickle.
(3) Din lat. muria care și pentru Traian însemna tot saramură. Acesta din urmă provine din neogreacă, limbă care la rândul ei l-a moștenit din latina mai târzie (salimuria) cu același înțeles.
(4) În vechime, conservarea a fost scopul inițial al proceselor de murare, fermentare propriu-zisă, sărare, uscare, afumare, condimentare etc.

Un comentariu

  1. Pingback: QUIZ: Murăturile – cât de tare le poftești?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.