Musaca sau Grecia din farfurie

O porție de musaca Foto: Robert Kindermann / Wikimedia Commons
Citește și alte articole legate de

Straturi bine delimitate de diverse legume, carne tocată și sos bechamel. Asta e musacaua. Dar povestea ei e puțin mai lungă...

Dacă scoatem carnea, iese o minunată mâncare de post. Iar legume sunt destule. Venind din Orientul Mijlociu, de bază sunt vânăta, ceapa și roșia. Pe drum, până în Grecia, s-au mai pierdut din roșii, dar au apărut dovleceii. În Balcani, și carnea a fost schimbată și adaptată. Adică, și-a găsit loc și porcul, lângă vită și oaie. Iar cartofii rondele au fost înlocuiți cu piure.

Care este secretul acestei mâncări? Mizăm pe rumenitul în ulei de măsline, care are darul de a spori gustul legumelor prin „tragerea” la tigaie. Fie că vorbim de cartofi, fie că vorbim de vinete sau de dovlecei – tăiate rondele -, înainte de a ajunge în tava tapetată cu unt, toate au parte de același tratament. Nu face excepție nici dulcea ceapă tăiată însă cuburi mari. Și nu ezitați să puneți sare și piper negru. Vor da gust și savoare. Înainte de a ajunge în tavă, și carnea tocată se perpelește puțin la tigaie, cu ulei de măsline. Sunt binevenite ceapa tocată mărunt și pasta de roșii, precum și condimentele specifice Orientului, precum nucșoara și scorțișoara, dar și plantele aromatice, așa cum sunt cimbrul și oregano. Rețeta grecească, adoptată și adaptată în Balcani conține uneori și morcov tăiat mărunt.

Chiar dacă a fost ținută pe foc să înglobeze toate aromele, carnea nu ajunge peste straturile de cartofi, vinete, dovlecei și ceapă până nu încorporează o parte din sosul bechamel. Și dacă în Balcani sosul a ajuns să fie făcut din smântână cu ou și cașcaval, vi-l reamintim pe cel de bază, poate partea esențială a acestui produs care, să recunoaștem, este și cea mai dificilă. Unt topit, făină și lapte.

Întâi se topește untul, se înglobează apoi făina și se transformă într-o cremă adăugându-se, treptat, lapte, atenție, călduț. Sosul trebuie să rămână neted și cremos, iar dacă laptele ar fi pus tot odată, vor rămâne cocoloașe pentru că amestecul nu va putea fi brusc omogen, oricât am amesteca. Și încă un pont, focul să fie mediu spre mic, căci altfel se va arde și se va lipi de fundul tăgăii.

Când este gata sosul, între un sfert și o treime se va amesteca cu carnea, iar după ce aceasta se va așeza peste legume, restul de sos bechamel se va turna deasupra, ca un capac. Puțin parmezan ras și o jumătate de oră la cuptor vor face ca magia să devină realitate.

Musaca de vită cu piure de cartofi

Nu serviți niciodată în porții mici! Un praf de piper iute pentru cei care preferă mâncarea picantă sau o haină de smântână grasă sunt ideale. Și vin din belșug. Sec și roșu!

De ce căutăm ceva delicios când vine vorba de mâncare? Nu este corect să răspund tot cu o întrebare, dar, de ce trebuie să mâncăm? Suntem în 2019 și de sute de ani nu ne mai hrănim doar ca să trăim. Mâncăm ca să ne bucurăm simțurile – ochiul să admire ceea ce e în farfurie, nasul să adulmece mirosul, papilele să fie extaziate de gust, iar, ca un summum, creierul să ne aducă acea satisfacție deplină a mesei.

Am constatat în cantinele corporatiste ale Piperei, și nu numai, că mulți, obișnuiți cu mecuri și cheefsiuri și muuulți cartofi prăjiți, nu știu (sau știu, dar nu le pasă) că un pui rumenit la ceaun de-i rozi și osul, bine scăldat în mujdei, e mult mai gustos și mai sănătos decât unul pregătit industrial. Cu ce-i mai prejos un crap fript pe grătar comparativ cu niște fishfingers sau rondele de calamar?

Pentru toți cei care fie că nu cunosc adevăratul gust al produselor românești, fie că vor să-și diversifice și, de ce nu, să încerce noi idei, voi prezenta aici din secretele bucătăriei românești.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *