Paidakia – cotlete de miel pe masa zeilor

Cotlete de miel Foto: Voyages Provence / Wikimedia Commons

Esențele tari se țin în sticluțe mici, este o celebră vorbă ce se potrivește de minune delicioaselor cotlete de miel. Mici, delicate, fine, dar teribil de gustoase.

Vine Paștele iar pe mese va străluci, ca în fiecare an, alături de pască, ouă înroșite și cozonac, friptura de miel. Din joia mare vă răzbi un miros amețitor de pulpă la tavă în mai toate casele. Pentru cei care iubesc această carne și știu să o aprecieze și deopotrivă pentru cei care acum deprind gustul, vă propunem să gătim împreună cotlete de miel, celebra paidakia gustată în vacanțele din Grecia, cărora nici zeii nu le rezistă.

Cotletele de miel sunt o delicatesă în orice restaurant care se respectă. Mai ales dacă gustul le este potențat de câteva ingredientele pe care le cunoaștem cu toții. Așadar, pentru marinadă avem nevoie de arome puternice, care să fie unite prin uleiul de măsline – suntem în Grecia, nu uitați, deci este extravirgin! Sunt de ajuns doar doi-trei caței de usturoi, dați pe răzătoare, oregano uscat sau proaspăt – aproximativ o linguriță, rozmarin tocat mărunt, zeama de la o jumătate de lămâie, piper negru și sare de mare. Și bineînțeles, așa cum spuneam, toate legate cu ulei de măsline. Pentru o aromă picantă, poate fi folosit și ardeiul iute, tocat mărunt. Lăsați la frigider peste noapte sau dacă aveți invitați la prânz, începeți-vă dimineața cu marinada. Important este s-o lăsăm timp de câteva ore să pătrundă carnea fragedă.

Grătarul care va face comestibil mielul trebuie să fie încins, dar focul să nu fie puternic. Adică să avem o crustă crocantă, dar în interior să fie moale și zemos. Și nici nu trebuie să stea mult mielul la jar, cam patru minute pe fiecare parte și e gata. Un sfat, nu-l mâncați fierbinte, dat jos de pe grătar. Lăsați-l să se odihnească câteva minute, să devină suculent. Ca o tușă finală, peste cotlete puneți sare de mare, puțină zeamă de lămâie și un strop de ulei de măsline.

Cu cartofi copți sau prăjiți, cu o cremă de usturoi și cu o felie de pâine proaspătă, să tot mănânci cotlete de miel. Și să nu uitați de un vin roșu demisec, nu corpolent, care să-i strice din farmec, ci unul ușor, precum pinot noir-ul. Merge de minune și un roze, ca de altfel și orice vin spumant sau șampanie roze. Sărbători liniștite!

De ce căutăm ceva delicios când vine vorba de mâncare? Nu este corect să răspund tot cu o întrebare, dar, de ce trebuie să mâncăm? Suntem în 2019 și de sute de ani nu ne mai hrănim doar ca să trăim. Mâncăm ca să ne bucurăm simțurile – ochiul să admire ceea ce e în farfurie, nasul să adulmece mirosul, papilele să fie extaziate de gust, iar, ca un summum, creierul să ne aducă acea satisfacție deplină a mesei.

Am constatat în cantinele corporatiste ale Piperei, și nu numai, că mulți, obișnuiți cu mecuri și cheefsiuri și muuulți cartofi prăjiți, nu știu (sau știu, dar nu le pasă) că un pui rumenit la ceaun de-i rozi și osul, bine scăldat în mujdei, e mult mai gustos și mai sănătos decât unul pregătit industrial. Cu ce-i mai prejos un crap fript pe grătar comparativ cu niște fishfingers sau rondele de calamar?

Pentru toți cei care fie că nu cunosc adevăratul gust al produselor românești, fie că vor să-și diversifice și, de ce nu, să încerce noi idei, voi prezenta aici din secretele bucătăriei românești.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *