Piureurile sunt necesare sau inutile în diversificarea hranei bebeluşului? 

Mâncare pentru bebeluşi Foto: Maple Horizons via Pixabay
Read more articles about

De-a lungul timpului, piureurile din fructe şi legume s-au dovedit un subiect destul de controversat atunci când vine vorba despre alimentaţia bebeluşului. În timp ce unii experţi le recomandă în procesul de diversificare, alții susţin că ar avea efecte negative asupra sănătăţii celui mic.

Piureurile în diversificare: pro sau contra

Dr. Gil Rapley, expert în alimentaţia bebeluşului şi consilier în alăptare, de altfel autoare a numeroase cărţi privind diversificarea, este de părere că cel mic are tendinţa de a deveni mai puţin mofturos atunci când poate alege să mănânce singur ceea ce i-ai pregătit în farfurie, îşi poate dezvolta mai bine abilităţile motorii fine şi poate să dea deoparte ceea ce nu-i place. După vârsta de şase luni, medicul consideră că bebeluşul este capabil să mestece, în timp ce hrănirea cu linguriţa nu-şi are rostul în acest caz.

Într-o lucrare de specialitate, publicată în 2016, Rapley susține că după primele şase luni de viaţă cel mic începe să-şi dezvolte abilitatea de a mesteca, iar introducerea piureurilor în alimentaţie nu va face altceva decât să încetinească dezvoltarea acesteia. Ca repercusiuni asupra sănătăţii: cel mic se poate confrunta cu probleme de constipaţie sau creştere excesivă în greutate, iar asta pentru că digestia nu are timp să-şi „facă treaba” eficient. Mai mult decât atât, cel mic se poate confrunta cu probleme de dezvoltare facială, ce vizează respiraţia sau dentiţia, atunci când nu-şi mestecă alimentele.

Potrivit acesteia, dieta bazată pe piureuri nu îi oferă bebeluşului ocazia de a recunoaşte alimentele, de a experimenta arome şi texturi diferite. Când se întâmplă acest lucru, şansele ca micuțul să se bucure pe deplin de masa principală pot să scadă.

În privinţa piureurilor din fructe şi legume, alți specialişti (2016) susţin nu doar că ajută la dezvoltarea abilităţilor motorii de la nivelul feţei, ci fac şi o trecere naturală şi normală către momentul în care bebeluşul va începe să se hrănească singur.

Într-o altă cercetare (2019), rezultatele au arătat că probabilitatea apariției unui episod de înecare cu mâncare, este cam aceeași indiferent dacă micuțul a fost hrănit cu piure sau dacă a început să mănânce singur. Oricum, cel mic are nevoie să fie în permanență supravegheat de către părinţii sau alți adulți în timpul meselor.

În realitate, părinţii îşi dau seama cum poate fi hrănit mai bine bebeluşul, în funcţie de experienţele trecute. De exemplu, dacă un sugar obişnuia să aibă episoade de înecare atunci când era alăptat, cu atât mai nereuşită va fi încercarea de a-i da să mănânce singur. Inclusiv părinţii joacă un rol important, de pildă, o mamă care este anxioasă în cea mai mare parte a timpului va prefera metoda piureurilor pentru a hrăni bebeluşul.

O altă echipă de cercetători a ajuns la aceeaşi concluzie (2019): răspunsul celui mic la mâncare depinde de mai mulţi factori, cum ar fi genetica, experienţa din trecut faţă de mâncare şi relaţia sa cu părinţii. Referitor la oricare dintre studii, este nevoie de mai multe investigaţii pe tema diversificării bebeluşului, mai ales că acestea sunt destul de sărace în informaţii certe.

Ce recomandă organizaţiile mondiale?

OMS, împreună cu Unicef, recomandă alăptarea încă din prima oră de viaţă a bebeluşului,  continuându-se exclusiv în primele șase luni. Alăptarea exclusivă este esenţială în viaţa sugarului deoarece conţine nutrimentele de care acesta are nevoie pentru a creşte şi pentru a se dezvolta armonios, plus că îl protejează împotriva mai multor tipuri de infecţii şi afecţiuni cronice şi reduce şansele apariției mortalității  infantile.

Dar sunt şi situaţii în care alăptarea la sân nu poate fi posibilă, iar atunci rămâne alternativa de a prepara formula de lapte. Aceasta conţine nutrimente asemănătoare cu cele găsite în laptele de mamă (vitamine, proteine, grăsimi ş.a.), chiar dacă nu dispune şi de anticorpi, acele substanţe care ajută organismul să lupte contra infecţiilor. Evită să-i dai bebeluşului, sub vârsta de un an, să bea lapte de vacă, de capră sau de oaie, iar asta pentru că sistemul lui digestiv nu este încă dezvoltat pentru a le face faţă.

După această vârstă, mama continuă alăptarea în paralel cu introducerea alimentelor solide (diversificarea).

Diversificarea este o etapă în care este nevoie să ai răbdare, să încurajezi bebeluşul să mănânce, fără a-l forţa, păstrând totodată contactul vizual şi cuvintele blânde cu cel mic. După vârsta de şase luni, este recomandat să începi diversificarea cu o cantitate mică de mâncare şi, pe parcurs, să creşti, pas cu pas, cantitatea şi varietatea alimentelor. Mai ales atunci când cel mic s-a îmbolnăvit, specialiştii recomandă să măreşti mesele de alăptare şi să-l încurajezi să mănânce alimente cu textură moale.

Cu alte cuvinte, alimentele solide se introduc atunci când nevoia bebeluşului de a-şi lua substanțele hrănitoare (pentru a creşte armonios şi pentru a avea energie) începe să fie mai mare decât ceea ce-i poate oferi doar alăptarea. De aici, diversificarea este în măsură, prin aportul de nutrimente pe care îl aduce, să împlinească nevoile copilului de a creşte şi de a se dezvolta corespunzător, potrivite în funcţie de vârsta şi apetitul lui.

Alte semne că cel mic este pregătit să înceapă diversificarea sunt următoarele:

  • poate sta în şezut şi îşi poate menţine capul, fără sprijin;
  • o bună coordonare ochi-mână-gură: poate să vadă mâncarea, poate să o ia în mână şi poate să o ducă spre gură;
  • poate înghiţi mâncarea.

Nu toate semnele arată că cel mic este pregătit de diversificare, aşa cum nevoia de a bea mai mult lapte de mamă sau obiceiul de a-şi „muşca” mâna nu înseamnă că are nevoie, momentan, de alimente solide.

Dacă urmezi metoda legumelor şi fructelor pisate în alimentaţia bebeluşului, îţi propunem două reţete:

httpv://youtu.be/4iy0B6loN-c
httpv://youtu.be/fQ_nboG7xEU>

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *