Dintr-o descoperire făcută din greşeală, şampania – acest vin tumultuos de pe meleagurile franceze – a asistat, de-a lungul timpului, la cele mai importante evenimente din istorie, rămânând totodată un simbol al luxului până în vremurile de azi.
Dacă ar fi să tragem cu ochiul la ce înseamnă şampania în viaţa noastră, putem observa că de fiecare dată când am avut câte ceva de sărbătorit, șampania a fost nelipsită. De la încoronări şi nunţi regale, la ceremonii oficiale, pentru marcarea victoriilor şi a revoluţiilor, pentru întâlniri de interes politic şi tratate de pace – şampania a continuat să fie în mâinile tuturor. Când cei mai curajoşi dintre noi cucereau cele mai înalte vârfuri de munţi sau reuşeau să se întoarcă cu bine din spaţiu, la inaugurarea generaţiilor de vapoare, după epuizantele curse de mașini, sau pur şi simplu pentru cei care îşi doreau doar să-şi înece amarul – șampania a a fost acolo.
De unde provine şampania?
Şampania adevărată provine şi se comercializează doar în regiunea Champagne, o zonă viticolă aflată în nord-estul Franţei, mai exact la 160 de kilometri distanță de Paris. Această regiune este împărţită în cinci districte producătoare de vin: Aube, Côte des Blanc, Côte de Sézanne, Montagne de Reims şi Vallée de la Marne, având oraşele Reims şi Epernay ca centre principale.
Tipul de sol, nivelul de umiditate şi temperaturile din zonă fac ca soiurile de struguri să fie renumite pentru calitatea lor. De altfel, nu orice strugure este folosit pentru a da fineţea şampaniei franceze, de aceea oenologii folosesc doar soiurile Pinot Noir, Pinot Meunier, Chardonnay, Pinot Blanc, Pinot Gris, Petit Meslier şi Arbane.
Comitetul Interprofesional al Şampaniei din Franţa (CIVC) este o organizaţie care are ca obiectiv păstrarea numelui de „şampanie” doar pentru produsele care se produc în regiunea Champagne, ceea ce prevede şi norma europeană. În alte state de exemplu, vinul spumant poartă denumirea de Prosseco (Italia), Sekt (Germania) sau Cava (Spania).
Originile băuturii „demonice”
Foto: Jill Wellington / Pixabay
La început au fost… romanii. Sunt primii care au introdus viticultura în regiunea franceză, însă, la acea vreme, cel mai important lucru era comercializarea lânii, iar vinul se dădea gratuit, ca stimulent pentru a o cumpăra. Până să se cunoască adevărata valoare a şampaniei, regiunea franceză a trebuit să îndure vremuri grele, războaie şi conflicte. Astfel, mulţi dintre locuitorii din zonă au învățat să se adăpostească de primejdii în peşterile calcaroase destinate, în mod normal, depozitării şi fabricării vinului.
Povestea călugărului
Deşi legenda invenţiei şampaniei nu este verificabilă, totuşi personajul Dom Perignon a avut o contribuţie în ceea ce priveşte apariţia şampaniei. Călugărul benedictin avea 19 ani când a venit la Mănăstirea Saint-Pierre din Hautvillers, o comună din regiunea Champagne. Acolo, călugărul a avut sarcina de a merge în pivniţă şi de a găsi soluţia unei probleme destul de importante şi păguboase: din cauza fermentaţiei excesive şi a materialului din care erau confecţionate, 20% din sticlele cu vin explodau.
Din această cauză, oamenii au crezut în diverse ziceri, cum că ar fi „un vin nebun” sau chiar „vinul Diavolului”. Din ceea ce se credea a fi un eşec, pentru că Dom Perignon nu reuşea să „ţină în frâu” băutura năstruşnică, ei bine în 1693, întâmplarea a făcut ca benedictinul să guste din băutură şi să o găsească totuşi fascinantă!
Până la urmă, călugărul a găsit noi metode şi tehnici de producţie a şampaniei (combinând struguri diferiţi) şi a preferat să folosească sticle confecţionate dintr-un material mult mai dur, dar şi dopuri de plută în loc de cele din cânepă îmbibate în ulei, astfel că exploziile din pivniţă au luat sfârşit.
În anii ce au urmat după moartea lui Perignon (1715), Filip al doilea, ducele de Orleans, a făcut ca şampania să fie nelipsită de la sindrofiile nobilimii franceze. Renumitele brand-uri de şampanie de astăzi au fost înfiinţate de altfel încă din timpul domniei regelui Ludovic al XV-lea, cum sunt Ruinart (1729), Moet&Chandon (1750) şi Louis Roederer (1776).
Cum se obţine şampania?
Metoda „Champenoise” este procesul prin care se obţine şampania şi presupune fermentarea în sticle individuale, în două etape. După prima etapă de fermentare şi îmbuteliere (prin care este produs vinul obişnuit), continuă cea de-a doua fermentaţie.
Oenologii adaugă drojdie şi zahăr (hrană pentru drojdie) şi vor lăsa sticlele în stive, în poziţie orizontală, timp de nouă luni. De acum, va începe etapa de remuiaj sau, mai precis, de aducere a drojdiei în dop. Operaţia de remuiaj constă în aducerea treptată a sticlelor, în poziţie verticală, pe suport special, timp de 30 de zile. Apoi, va urma operaţia de eliminare a drojdiei, denumită şi degorjare.
Ultimul pas este punerea sticlelor într-un aparat de dozare, maşinăria prelucrând un amestec de vin şi sirop de zahăr. Scopul este acela de a da şampaniei un gust mai mult sau mai puţin dulce. Așa-i că ți-am făcut poftă? Vezi şi cu ce poţi „asezona” băutura spumoasă pentru mesele de sărbători.
Bem vin spumant de Revelion, nu-i aşa?
Vestea neplăcută e că şampania clasică, cea a francezilor, este, pe bună dreptate, scumpă. Vestea bună este că avem totuşi firme româneşti care produc vin spumant de bună calitate. Tot ce am putea face este să ducem tradiţia mai departe şi să lăsăm ca băutura să fie, în continuare, un… simbol al luxului.
Noroc!
