Cercetătorii australieni au descoperit că în perioadele stresante ne îngrășăm mai mult. Cum se explică faptul că stresul îngrașă și că, atunci când suntem preocupați, alegem mâncăruri calorice, bogate în grăsimi și zaharuri?
Toată lumea știe că, dacă mănânci prea multe alimente bogate în calorii, poate fi în detrimentul sănătății tale. Însă un studiu recent arată că e cu atât mai important să fii atent la ceea ce mănânci atunci când ai perioade mai stresante, pentru că stresul îngrașă.
O echipă de cercetători de la Institutul Gavan din Australia a descoperit, folosindu-se de cobai, că o dietă bogată în calorii corelată cu stres a condus la o creștere în greutate mai mare decât s-a constatat în cazul aceleiași diete, urmate într-un mediu lipsit de stres. Cercetătorii au descoperit o platformă moleculară in creier, controlată de insulină, care duce la o luare în greutate suplimentară.
„Studiul arată că trebuie să fim mult mai conștienți în legătură cu ce mâncăm atunci când suntem stresați, ca să evităm luarea în greutate rapidă”, a spus Herbert Herzog, șeful laboratorului de Tulburări Alimentare din cadrul Institutului Gavan.
Stresul îngrașă – explicația științifică
Unele persoane mănâncă mai puțin când sunt stresate, dar cele mai multe consumă mai multă mâncare în perioadele stresante și – ceea ce e crucial – aleg mâncăruri calorice, bogate în grăsimi și zaharuri.
Ca să înțeleagă ce anume controlează mâncatul pe fond de stres, cercetătorii au studiat diferite zone din creierul șoarecilor. Consumul de alimente este controlat de o parte a creierului numită hipotalamus, dar o altă parte a creierului, numită amigdala, produce răspunsurile emoționale, inclusiv anxietatea.
„Studiul arată că, atunci când sunt stresați pe o perioadă mai mare de timp și au la dispoziție alimente bogate din punct de vedere caloric, șoarecii devin obezi mult mai rapid decât cei care mănâncă la fel, dar în medii lipsite de stres”, a spus Kenny Chi Kin Ip, autor al studiului.
Reacția organismului are legătură cu insulina. În condiții normale, organismul produce insulină imediat după masă, ajutând celulele să absoarbă glucoza din sânge și să transmită către hipotalamus un semnal care să oprească mâncatul.
Stresul cronic crește nivelul de insulină doar puțin, dar, în combinație cu o alimentație bogată în calorii, nivelul de insulină a crescut de zece ori mai mult decât în cazul șoarecilor care se aflau într-un mediu lipsit de stres și care au primit o alimentație normală.
Nivelul mare de insulină din amigdala cerebrală cauzează o desensibilizare a celulelor nervoase față de insulină, ceea ce le împiedică să mai detecteze insulina în totalitate. Efectul este creșterea poftei de mâncare și reducerea capacității organismului de a mai arde calorii.
