Storceag: preparatul „de aur“ al bucătăriei născute din sărăcie

Storceag: preparatul „de aur“ al bucătăriei născute din sărăcie
Citește mai multe articole despre

Dacă ajungi la Sfântu Gheorghe și nu mănânci storceag, fiertura-emblemă a lipovenilor, e ca și cum ți s-ar fi oferit pe tavă – sau în blid – și Delta, și Marea, iar tu le-ai refuzat. Așa că du-te după el, caută-l în cherhanale sau gospodării și vei fi răsplătit.

Tehnici sofisticate de gătit, termometre, cronometre și pensete, ingrediente supraapreciate, condimente la modă, plating desăvârșit până în ultimul punct pictat cu reducție. Da, poți avea o farfurie decentă ca gust și indecentă ca preț. Dar, ca mai peste tot în lume, bucătăria născută din sărăcie – minunata cucina povera, cum o numesc italienii – preparatele gătite într-o oală uriașă, cu puținele dar inestimabilele resurse ale oamenilor săraci – această minunată bucătărie născută din sărăcie va aduce în farfuria ta o experiență pe care nu o va egala nicio farfurie instagramabilă, niciun restaurant inclus în ghiduri internaționale.

Nu e bătrân storceagul, s-a născut prin anii de după al Doilea Război Mondial, la Sfântu Gheorghe. Din sărăcie, așa cum spuneam. În anii crunți ani ai comunismului, statul controla toate resursele, astfel că țăranii, producătorii, pescarii nu aveau control asupra propriilor gospodării, asupra propriei munci. Pescarii erau obligați să livreze cherhanalelor aproape toată captura zilei, toți peștii mari și frumoși și puteau păstra doar … rămășițe. Printre acestea, mici sturioni numiți în limba ucraineană „starceak“.

Ce mâncau românii pe vremea lui Nicolae Ceaușescu

Micii sturioni mergeau la ciorba zilei, căci aceasta era masa pescarilor ucraineni și a familiilor lor, după o zi de muncă. Ei fierbeau peștii într-o oală mare sau chiar într-un cazan (depinde câte guri erau de hrănit), laolaltă cu câteva legume de prin curte – ceapă, morcovi, cartofi și o dâră de zer, cât să-i îmbogățească gustul.

Storceag: preparatul „de aur“ al bucătăriei născute din sărăcie

Storceagul se face și astăzi la cazan FOTO Căsuța cu stuf

Astăzi, storceagul e updatat și adaptat vremurilor și gusturilor: storceakul a fost înlocuit cu bucăți bune și mari de sturion (morun, cegă, nisetru), zerul a făcut loc smântânii, iar toată zeama e dreasă cu gălbenuș de ou.

Ce e sfânt la această rețetă și nu se schimbă e peștele: storceagul se face doar din sturion. Dacă găsești în meniuri variante din somn, crap sau alți pești, acelea nu sunt storceag, ci ciorbe sau borșuri, spun lipovenii.

Caută, așadar, storceagul, când ajungi la Sfântu Gheorghe, așa cum cauți cel mai bun kebab la Istanbul sau cea mai bună pizza la Napoli.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *