Șuberek, plăcinta care cotropește gustul

Șuberek (plăcintă tătărească) Foto: SoDelicious

Aluat crocant, încovoiat ca un iatagan, și o umplutură suculentă și apetisantă, care răsfață gustul - carne tocată de miel, de oaie, de vită sau amestec, cu ceapă și mentă. Pe scurt, șuberek. Pentru care le mulțumim tătarilor, că tare e bun.

Noi îi spunem șuberek. În Crimeea, acolo unde l-au inventat tătarii, este chebureki, dar nu se supără dacă i se spune ciberek sau cig borek (mai ales în Turcia, în zona Eskișehir, acolo unde trăiește o importantă comunitate tătărească), pentru că s-a întins în multe zone ale lumii.

Oricum, tot aia e. O plăcintă simplă, cu umplutură de carne aromatizată cu ceapă, mentă și piper negru, care se consumă întotdeauna fierbinte și care poate fi însoțită de ayran sau de bere. Ori de vin! Se mănâncă în Ucraina, în Rusia, în zona Caucazului, în Asia Centrală, dar și în Turcia și România, adus de migratorii tătari.

Ca să pregătiți cel mai gustos șuberek, trebuie să știți câteva secrete.

În primul rând, carnea trebuie să fie cât mai proaspătă, iar ceapa apoasă. Când pregătiți umplutura, nu rumeniți tare ceapa și nu gătiți carnea până e gata. Pentru că oricum va mai fi pregătită o dată termic, în baia de ulei, așadar nu există nici cel mai mic risc să ajungă în farfurie carne crudă.

Amestecul trebuie să rămână suculent chiar și după prăjire. Așa că, mare atenție când închideți “portofelul” să nu aibă nicio fisură. Apa din carne, ceapă și mentă trebuie să rămână în interiorul aluatului, să înăbușe practic amestecul și să țină “portofelul” de cocă mole pe interior. În caz contrar, vom avea o prăjeală crocantă cu gust șters de carne, pe care niciun sos ulterior nu ar mai putea-o înmuia.

Și dacă tot am vorbit de sos, merge de minune o smântână grasă sau un sos de tomate. Loc pentru ayran este din belșug. Nu ar mai fi pentru bere, așa că celor care preferă o înspumată rece nu le recomandăm smântâna.

Șuberek cu brânză?

Există însă și un alt fel de șuberek, cel cu brânză, dar care este considerat o adaptare a rețetei originale. Locul cărnii tocate cu ceapă călită și mentă este luat de brânză telemea, sărată. Spre deosebire de varianta cu carne, cea cu brânză poate fi consumată și a doua zi, dacă rămâne, singura diferență este că aluatul nu mai este crocant. Cei care se opun acestei variante, chiar și denumirii de șuberek, consideră că acest gen de plăcintă nu este altceva decât o neaoșă turtă cu brânză.

De ce căutăm ceva delicios când vine vorba de mâncare? Nu este corect să răspund tot cu o întrebare, dar, de ce trebuie să mâncăm? Suntem în 2019 și de sute de ani nu ne mai hrănim doar ca să trăim. Mâncăm ca să ne bucurăm simțurile – ochiul să admire ceea ce e în farfurie, nasul să adulmece mirosul, papilele să fie extaziate de gust, iar, ca un summum, creierul să ne aducă acea satisfacție deplină a mesei.

Am constatat în cantinele corporatiste ale Piperei, și nu numai, că mulți, obișnuiți cu mecuri și cheefsiuri și muuulți cartofi prăjiți, nu știu (sau știu, dar nu le pasă) că un pui rumenit la ceaun de-i rozi și osul, bine scăldat în mujdei, e mult mai gustos și mai sănătos decât unul pregătit industrial. Cu ce-i mai prejos un crap fript pe grătar comparativ cu niște fishfingers sau rondele de calamar?

Pentru toți cei care fie că nu cunosc adevăratul gust al produselor românești, fie că vor să-și diversifice și, de ce nu, să încerce noi idei, voi prezenta aici din secretele bucătăriei românești.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *