Este o simfonie a măruntaielor, cu menirea de a încânta gustul. Un amestec pe care dirijorul din bucătărie trebuie să-l orchestreze armonios, astfel încât nici ficatul, nici rinichii, nici inima ori plămânii de miel nu trebuie să scape în rol de solist. E nevoie de o formulă magică, astfel încât dulceața să vină de la ceapa verde, sarea de la mărar și aroma de la usturoi și pătrunjel, iar la final drobul să fie un deliciu, pufos și aromat.
Multe gospodine uită, ca și la amestecul de carne, că nu vrem să obținem o pastă. Nu trebuie tocată cu mașina, ci din cuțit. Așa-i și la drob. Nu trebuie pastă, ci mici bucățele de măruntaie care să-și găsească loc la copt, bine înfășurate. Și, ferecate în amestecul de arome, nu trebuie să iasă la final o mâncare fadă și înecăcioasă, uscată de căldură. Așa că hai să aflați câteva secrete.
În primul rând, luați-vă gândul de la fiert măruntaiele. Greșit! Prin fierbere, devin seci și tari. Au și texturi diferite și, imaginați-vă, ce se întâmplă cu ficatul dacă-l punem să clocotească același timp cât stă și inima…
Să începem cu prapurele sau praporele. Fie că luăm mielul direct de la cioban, fie că-l luăm de la obor, primim prapurele și organele. Dar, până ne ocupăm de organe, stă la înmuiat în apă rece. Apoi începem cu rinichii, de care mulți se plâng că ar mirosi a urină. Așa că-i secționăm și-i lăsăm în apă rece, iar după 15 minute îi trecem prin zeamă de lămâie, cu care-i și frecăm, înainte de a-i tăia cubulețe. Urmează inima, care se taie pe lung, se curăță de sânge și se mărunțește. De același tratament au parte și ficatul, splina și plămânii, după ce au fost bine spălate și curățate în prealabil.
Acum trecem la treabă. Și nu uităm că toate ingredientele, după ce scapă din tigaie se vor găti și în cuptor. Ceapa și usturoiul, doar părțile albe, se taie și se aruncă în puțin ulei pe foc, când să se înmoaie, cam trei minute, și fac loc inimii, plămânilor și splinei. Atenție! Nu e nevoie de foc mare și totul se călește sub capac, ca să nu se piardă apă prin evaporare. După cinci minute, se pot adăuga și bucățelele de rinichi și ficat și au parte de același tratament alte cinci minute. Dacă lasă prea multă apă, se ia capacul și în două-trei minute apa scade.
E momentul în care se pun și tijele verzi de la ceapă și usturoi, mărarul și pătrunjelul, pentru o ultimă călite. Înainte de a ajunge în tavă, la copt, în mantaua de prapure, se sărează, se piperează și se pun ouăle, bătute cât mai bine, ca să ia aer și să țină compoziția cât mai pufoasă. Pentru că e Paștele și sunt din belșug ouă pe masă, ce rost ar mai avea să mai băgăm unul fiert și la copt, în mijlocul compoziției… Dar, contează și vizualul, nu doar gustul!
După 30 de minute, își va face apariția, maiestuos, drobul nostru care cu siguranță va înnobila masa, așteptându-și locul, unul, ce-i drept, de cinste, după pască și ouă roșii. Și cel mai bine, să aveți un vin bun, alb sau roze, sec sau demisesc, că tare bine merge după drob. Sau încercați un pelin. N-o să vă pară rău!
