Să ridice mâna sus cine a ținut dietă și să spună care a fost soluția miraculosă de a slăbi! Dar să nu spună că foamea a făcut minuni, că nu intră în calcul. Nu este sănătoasă și apoi orice am mânca este depozitat de organism pentru a-și menține echilibrul. Deci n-am făcut nimic! Dar de dieta cu supă de varză ați auzit?
Nici supa asta chioară, fiertura asta fără început și fără sfârșit, nu este recomandată de nutriționiști mai mult de o săptămână, dar face minuni. Așa că la o nuntă sau botez, intrăm în haine cu efort minim! Ei, dar materialul ăsta nu-i de slăbit. E de răsfăț culinar. Cu gust de Ardeal! Un gust total deosebit cum au alte ciorbe de același fel, pregătite din Rusia până în Franța, în mai toate țările Europei meridionale și de nord.
Ciorba de varză cu afumătură e o poezie. Mănânci și reciți în gând, pentru că nu poți deschide gura. La cât de bună e, lingura trebuie să facă un circuit continuu, să alimenteze neîncetat papilele. Are gustul ăla de carne și os afumate, prospețime de mărar și cimbru și, cui îi place, un foc de ardei iute și proaspăt, de sar stropi de apă când îl rupi sau îl tai.
Afumătura, deși e în rol secundar, trebuie grijită cu mare băgare de seamă. Un ciolan, o costiță, un jambon, un kaiser, dar și mai bine o scăricică, să lase și osul ceva gust. Sau, de ce nu, și niște cârnat afumat, bine îndesat, cu multă carne și paprika. Asta ca să aibă ciorba și steluțe de grăsime, pline de gust dulce. (Să nu aud de colesterol, căci am mai spus, nu vorbim de dietă, ci de răsfăț culinar!)
Cu asta începem, pentru că bucățile trebuie fierte până încep să se înmoaie. Grijă însă, să o spumuiți constant și să ștergeți marginea oalei. Cam după vreo 20-30 de minute, vin legumele: ceapă, morcov dat pe răzătoare cât mai fină, la fel și albitura. Asta dacă nu vrem să le călim separat, într-un strop de ulei, până se înmoaie și se toarnă peste carne.
Evident că vedetă e varza, deci ea trebuie să strălucească. Tocată mărunt, fideluță, nu din topor, cam vreun kilogram trebuie să ajungă în oală și se lasă să fiarbă acoperit până se înmoaie. Sare și piper pentru gust, apoi, dăm culoarea și aroma. Adică, roșii date pe răzătoare, suc de roșii sau bulion, să nu rămână varza albă.
Să nu uităm de unde e rețeta, așa că și paprika e binevenită. Și da, mult mărar, dar nu tocat tocmai mărunt, ca să se piardă la fiert, ci să fie vizibil și perceptibil. Și cimbru aromat! E ciorbă, da?, deci are nevoie de borș înainte de ultimul clocot și… asta e. O nebunie de gusturi și arome, completate musai cu ardei iute. Și dacă tot suntem în Ardeal, merge și o linguriță de smântână.
Citește și:
Mai trebuie să spun că 1) merge de minune un păhărel de palincă înainte și 2) pâinea pe vatră, cojoasă și cu miez pufos însoțește ciorba noastră? E de la sine înțeles că da! Azi nu vorbim de dietă. Și nici mâine, dacă mai rămâne ceva ciorbă. Când s-o termina, mai vedem noi cum e cu slăbitul…
