Mambo no. 5 X 3: sos de roșii, gogoșari și capia

Sos de roșii, gogoșari și capia Foto: Wikimedia Commons / Dietmar Rabich
Citește și alte articole legate de

Vrem, nu vrem, vine iarna, dar să ne bucurăm de toamnă și să culegem ce am semănat. Sau să cumpărăm de la cei care au semănat și să dosim la cămară, căci cine știe cât avem de așteptat până dă soarele în primăvară. Așa că vă invit la... dans, în bucătărie. Nu orice dans, ci dansul, pardon, sosul celor cinci ori trei - cinci kilograme de roșii, cinci de gogoșari și cinci de ardei capia.

Pe relaxare, că durează destul de mult, cu atenție la durerile de șale și cu încredere că va ieși o nebunie de sos, haideți să facem ceva ce poate puțini știu. Practic, în funcție de cât de mult scădeți, poate fi o pastă de ardei și roșii sau un sos de ardei și roșii. La ce-l folosim? La orice, de la supă și ciorbă, la tocănițe, fripturi cu sos și chiar la sarmale. Doar că nu e doar tomată, ci are un gust mai special, de la capia și gogoșari.

Odată ce avem materia primă și neapărat bine spălată, trecem la treabă, nu înainte să scăpăm de toate semințele de la ardei, nu de alta, dar fermentează orice am face, și de pielița de la roșii (sau nu).

Apoi, trecem la treabă: tăiem și trecem prin blender. Atenție la degete, manichiură și dureri de spate. A, și dacă nu vă place să vă colorați pielea de pe mâini, cuticulele sau unghiile într-un galben-portocaliu spre roșu, purtați mânuși. În rest, vă spun doar atât, cam durează!

Spălatul nu a fost decât un antrenament pentru ce urmează. În cel mai fericit caz, cam două ore veți sta în picioare și veți tăia cubulețe pe care apoi le veți da la blender. Dacă am trecut de tăiat, restul e doar o joacă.

Știți deja că cele mai gustoase preparate ies în ceaun și foc de lemne. Dar destul de sus de flacără, pentru că nu e grabă să clocotim. La fel și pe aragaz. Foc domol și cratiță sau oală cu fund dublu sau, dacă nu aveți asemenea oală, atunci neapărat un dispersor de căldură.

Gustul nu se discută. Unii preferă să pună doar puțin zahăr și sare, plus un praf de piper. Alții, aromă cât cuprinde, de la usturoi (blenduit și el) și busuioc, la chimen și chiar ardei iute!

La ultimul clocot adăugăm poțiunea magică: uleiul de măsline. Care are un rol extraordinar. El se va ridica deasupra sosului sau pastei și nu va permite eventualelor bacterii sau microorganisme din aer să altereze conținutul borcanului.

Pentru o și mai mare siguranță, după ce turnați sosul sau pasta în borcan și-l ferecați cu capac, puteți să sterilizați în apă clocotită. Iar peste iarnă veți avea o nebunie de sos.

Așa, că am terminat, și că mai avem energie, să dansăm. Lou Bega, Mambo no. 5. Să vă văd!

De ce căutăm ceva delicios când vine vorba de mâncare? Nu este corect să răspund tot cu o întrebare, dar, de ce trebuie să mâncăm? Suntem în 2019 și de sute de ani nu ne mai hrănim doar ca să trăim. Mâncăm ca să ne bucurăm simțurile – ochiul să admire ceea ce e în farfurie, nasul să adulmece mirosul, papilele să fie extaziate de gust, iar, ca un summum, creierul să ne aducă acea satisfacție deplină a mesei.

Am constatat în cantinele corporatiste ale Piperei, și nu numai, că mulți, obișnuiți cu mecuri și cheefsiuri și muuulți cartofi prăjiți, nu știu (sau știu, dar nu le pasă) că un pui rumenit la ceaun de-i rozi și osul, bine scăldat în mujdei, e mult mai gustos și mai sănătos decât unul pregătit industrial. Cu ce-i mai prejos un crap fript pe grătar comparativ cu niște fishfingers sau rondele de calamar?

Pentru toți cei care fie că nu cunosc adevăratul gust al produselor românești, fie că vor să-și diversifice și, de ce nu, să încerce noi idei, voi prezenta aici din secretele bucătăriei românești.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *