Balgarski tarator

Balgarski tarator - 1 sursa foto: commons,wikimedia.org/gillgaramond
Citește și alte articole legate de

După cum bine știți deja, bulgarii, marii legumicultori de la sud de Dunăre, ne-au influențat decisiv gastronomia. Iar dacă tragem cu ochiul în bucătăria lor, vom găsi delicatese care, fără să realizăm, au fost adoptate și adaptate gustului nostru. Și cum puteam să vorbim de bulgari, fără să pomenim de castraveți? Așadar, haideți să aflăm ce este și să gustăm un tarator.

Cum Bulgaria se află între Grecia și România, așa și tarator se află între tzatziki și ciorba noastră tradițională. Adică între un sos gros, gândit pentru a fi pus peste carne, și o ciorbă plină de legume și carne există acest produs bulgăresc. O supă care se consumă rece, deci este ideală pentru zilele toride de vară. Dar are secretele ei.

Ca și tzatzikiul, baza este dată de iaurtul gros și gras. Dar care, poate pentru unii surprinzător, se diluează cu apă. Nu multă, pentru că mai lasă și castraveții, pe care bulgarii îi taie în cuburi mici sau îi dau pe răzătoarea mare, ca și cum ar tăia ceapa pentru gătit, și-i aruncă peste iaurtul diluat. Doi căței de usturoi bine zdrobiți în mojar până devin pastă sunt ideali pentru gust, la fel și cele câteva fire de mărar tocat nu tocmai mărunt, iar gustul se potrivește de sare și se adaugă și puțin ulei. De ce puțin? Simplu, pentru că mai vine o tură de ulei, de la nuca pisată. Dacă vă e foame, supa e gata în mai puțin de cinci minute. Dacă nu vă e foame, lăsați-o peste noapte la frigider, pentru ca gusturile să se întrepătrundă. La servire se mai pot adăuga felii de castraveți tăiate subțiri și/sau mărar și/sau nucă pisată, după gust.

Cum se face la noi taratorul, pardon, supa rece de castravete? Modern! Adică, se bagă-n blender și castravetele curațat de coajă, și mărarul, și usturoiul, și nuca, și iaurtul îndoit cu apă. Se blenduiesc și în câteva minute supa se poate servi direct din oală sau... din farfurie, cu puțin ulei pe deasupra. Sau și mai bine, rămâne la rece peste noapte.

Pasionații de tzatziki trebuie să știe că se face și un tarator sec, care se aseamănă cu vedeta bucătăriei elene și care este tot sos. Important este ca iaurtul gras să fie lăsat la scurs bine, să rămână fără apă. Apoi se înglobează castravetele tocat cubulețe mici – se poate folosi chiar si castravetele murat -, usturoiul pisat și mărarul. Pe lângă ulei se mai pune și un pic de lămâie, iar sosul este gata.

Tare sunt curios, câți dintre cei care au fost pe litoralul bulgăresc, unde all inclusive și ultra all inclusive fac legea, au mâncat tarator? La munte, la Bansko, cu siguranță au avut ocazia să guste!

De ce căutăm ceva delicios când vine vorba de mâncare? Nu este corect să răspund tot cu o întrebare, dar, de ce trebuie să mâncăm? Suntem în 2019 și de sute de ani nu ne mai hrănim doar ca să trăim. Mâncăm ca să ne bucurăm simțurile – ochiul să admire ceea ce e în farfurie, nasul să adulmece mirosul, papilele să fie extaziate de gust, iar, ca un summum, creierul să ne aducă acea satisfacție deplină a mesei.

Am constatat în cantinele corporatiste ale Piperei, și nu numai, că mulți, obișnuiți cu mecuri și cheefsiuri și muuulți cartofi prăjiți, nu știu (sau știu, dar nu le pasă) că un pui rumenit la ceaun de-i rozi și osul, bine scăldat în mujdei, e mult mai gustos și mai sănătos decât unul pregătit industrial. Cu ce-i mai prejos un crap fript pe grătar comparativ cu niște fishfingers sau rondele de calamar?

Pentru toți cei care fie că nu cunosc adevăratul gust al produselor românești, fie că vor să-și diversifice și, de ce nu, să încerce noi idei, voi prezenta aici din secretele bucătăriei românești.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *