Poftiți la gomboți!

Gomboțuri sau găluște cu prune Foto: Wikimedia Commons
Citește mai multe articole despre

În loc să cumpărați găluștile de prune congelate de la supermarket, mai bine vi le pregătiți singuri. Sunt un deliciu!

Nu e vremea prunelor, dar gomboții merg oricum, căci prune se găsesc din import. Este un desert migălos, dar nu foarte complicat, venit din Germania via Imperiul Austro-Ungar și care a fost adoptat în majoritatea țărilor din Europa de Est, dar nu numai.

Austriecii l-au luat de la germani, care-l denumeau Zwetschgenknödel, iar la noi a venit de la unguri, care-i spuneau Szilasgomboc, și de aceea l-am adoptat sub numele de gomboț. Bunătatea asta dulce a ajuns însă și-n Italia, dar și în Slovacia și Cehia, Luxemburg sau Croația și Bosnia.

Găluștile cu prune sunt un desert pentru orice vârstă. Ideal este să folosim prunele mici, cărnoase și dulci, atenție, fără sâmburi, dar merg și cele mari, tăiate.

Ca să iasă gomboții repede, trebuie lucrat la două focuri. La unul se pun cartofi la fiert în coajă, iar cei care se pretează sunt cei albi, făinoși. De ce în coaja? Ca să nu absoarbă apă și apoi, după ce sunt curățați și pisați, să nu fie necesară făină multă când piureul este transformat în aluat. Și dacă tot am vorbit de aluat, peste cartofi și făină, e nevoie de ouă, și un praf de sare.

Magia este însă la al doilea foc. Acolo unde se pregătește învelișul magic. Unt, pesmet, zahăr (și tos, și vanilat) și scorțișoară, Neapărat trebuie amestecat continuu, ca să nu se ardă pesmetul în unt, ci doar să se rumenească și să se caramelizeze.

Când este gata aluatul, se întinde la cel mult jumătate de centimetru grosime apoi se porționează cu gura cănii ori a paharului. În mijloc se pune pruna sau bucata de prună, se închide și se transformă apoi în mici biluțe. Acestea se fierb, în apă cu sare, până când se ridică la suprafață. Bila fiartă se tăvălește apoi prin amestecul cu pesmet și zahăr și gata gomboțul nostru. Dacă din aluat vă mai rămâne după ce ați epuizat prunele, întindeți-l într-un fir cilindric, și tăiați-l în bucăți de cinci-șase centimetri, așa-zise vuțăle sau puțișoare. Care se fierb și se dau prin pesmet.

Se pot folosi și prunele uscate sau, dacă prunele sunt mici, în locul sâmburelui se pot pune vișine din dulceață, ori zahăr, pesmet alb și scorțișoară. Sau, în loc de prune, încercați caise în găluște. Pentru adulți – încercați la acest desert un lichior de casă, o vișinată, o caisată sau o afinată.

Acum mai există o singură întrebare: câți gomboți puteți mânca?

 

De ce căutăm ceva delicios când vine vorba de mâncare? Nu este corect să răspund tot cu o întrebare, dar, de ce trebuie să mâncăm? Suntem în 2019 și de sute de ani nu ne mai hrănim doar ca să trăim. Mâncăm ca să ne bucurăm simțurile – ochiul să admire ceea ce e în farfurie, nasul să adulmece mirosul, papilele să fie extaziate de gust, iar, ca un summum, creierul să ne aducă acea satisfacție deplină a mesei.

Am constatat în cantinele corporatiste ale Piperei, și nu numai, că mulți, obișnuiți cu mecuri și cheefsiuri și muuulți cartofi prăjiți, nu știu (sau știu, dar nu le pasă) că un pui rumenit la ceaun de-i rozi și osul, bine scăldat în mujdei, e mult mai gustos și mai sănătos decât unul pregătit industrial. Cu ce-i mai prejos un crap fript pe grătar comparativ cu niște fishfingers sau rondele de calamar?

Pentru toți cei care fie că nu cunosc adevăratul gust al produselor românești, fie că vor să-și diversifice și, de ce nu, să încerce noi idei, voi prezenta aici din secretele bucătăriei românești.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *