Vinete cu roșii și parmezan - un antreu teribil de gustos

Vinete coapte cu roșii și parmezan Foto Wikimedia Commons / Terri Bateman

E vremea vinetelor. Toată România miroase a vinete coapte, numai bune de făcut salată sau de pus la zacuscă. Ce-i drept, mai rar, vine și aroma de musaca de vinete dar, din păcate pentru o legumă atât de bună, alte feluri de mâncare nu prea se prepară pe la noi. Haideți să pregătim o rețetă, un antreu, care va convinge și cele mai exigente gusturi că există și alte soluții.

Mulți dintre noi pregătim dovlecei la grătar cu mujdei și pătrunjel. Corect? Corect! O grozăvie, care poate fi și antreu și garnitură, lângă o bucată de carne suculentă. Dar de vinete ce ziceți? Câți ați făcut vinete pentru antreu, dincolo de salata cu ceapă? Și e atât de simplu.

Întâi de toate avem nevoie de o vânătă sau două. Spălată bine de pământ, se taie rondele care se sărează. Scoatem, așadar, apa din ele, cea care lasă gustul amar dar și iuțeala. După ce se deshidratează ușor, crestăm rondele cât mai des cu cuțitul. De ce? O vom unge cu un sos bogat în gusturi și arome. Usturoi – doi trei căței bine zdrobiți, sare, piper, boia și busuioc, amestecate cu ulei de măsline extra-virgin.

Ungem vinetele cu uleiul aromatizat, iar apoi grosul îl împărțim egal și-l întindem pe toată suprafața rondelelor. E timpul coacerii, așa că pentru următoarele 15 minute, cât vor sta vinetele la cuptor, ne încordăm mușchii ca să radem brânză, orice fel de brânză pe care o avem în casă, fie ea mozzarella, cașcaval sau parmezan.

Așa că după 15 minute, acoperim rondele de vinete cu felii de roșii și apoi cu brânză din belșug. Încă 15 minute la cuptor sunt ideale pentru ca vinetele noastre cu roșii și brânză, cu arome încătușate de usturoi și busuioc să se desăvârșească.

Dacă vreți - un pic de verdeață când le puneți pe platou... și astea sunt vinetele noastre de care cu siguranță vă veți îndrăgosti. Când v-ați decis să le încercați?

De ce căutăm ceva delicios când vine vorba de mâncare? Nu este corect să răspund tot cu o întrebare, dar, de ce trebuie să mâncăm? Suntem în 2019 și de sute de ani nu ne mai hrănim doar ca să trăim. Mâncăm ca să ne bucurăm simțurile – ochiul să admire ceea ce e în farfurie, nasul să adulmece mirosul, papilele să fie extaziate de gust, iar, ca un summum, creierul să ne aducă acea satisfacție deplină a mesei.

Am constatat în cantinele corporatiste ale Piperei, și nu numai, că mulți, obișnuiți cu mecuri și cheefsiuri și muuulți cartofi prăjiți, nu știu (sau știu, dar nu le pasă) că un pui rumenit la ceaun de-i rozi și osul, bine scăldat în mujdei, e mult mai gustos și mai sănătos decât unul pregătit industrial. Cu ce-i mai prejos un crap fript pe grătar comparativ cu niște fishfingers sau rondele de calamar?

Pentru toți cei care fie că nu cunosc adevăratul gust al produselor românești, fie că vor să-și diversifice și, de ce nu, să încerce noi idei, voi prezenta aici din secretele bucătăriei românești.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *