Orice gospodină, dar nu în sensul restrictiv – pentru că și domnii se pot înscrie și regăsi în cele ce urmează – susține, la un anumit moment dat al vieții un examen. Un fel de doctorat în bucătărie, cu materie culeasă din ramura românească a gastronomiei. O materie care este la fel și în Maramureș, și în Dobrogea, și în Banat, și în Moldova, și în Oltenia, și în Ardeal. Să nu ne mai întindem la vorbă, azi vedete sunt ardeii umpluți.
Nu sunt atât de sclifosiți încât să stea la mesele festive, deși prin gustul unic o pot face fără probleme. Se mulțumesc să fie pe placul familiei, să-i bucure pe oaspeți, să arate ce înseamnă să fii omenit. Da, este o mâncare grea, dar teribil de bună, nu așa de simplă, ca mai toate bucatele noastre, dar nici foarte complicată, Necesită atenție și experiență, pentru că altfel eșecul este răsunător, și nu se poate ascunde în spatele smântânii sau iaurtului venite în ajutor, să acopere.
De ce-i așa de dificil să faci ardei umpluți? Pentru că au multe secrete care, dacă sunt aflate, te poartă în paradisul gustului. La fel de bine, absența unuia singur poate produce dezechilibrul.
Întâi de toate e nevoie ca ingredientele să fie proaspete. Carnea să fie amestec, până în jumate-jumate porc și vită, iar primul secret stă în ceapă. Să nu puneți cu zgârcenie, dar nici să fie tot atâta câta carne este. Adică, o ceapă zdravănă sau două mai mici sunt ideale. Tocate cuburi mici și înmuiate bine în grăsime. Și dacă e să fie calitate, atunci să fie grăsime din aia bună, de la pieptul gâștii sau de la târtiță. N-aveți, nu-i nimic, merge și un ulei de măsline sau măcar unul de floarea soarelui cu gust autentic.
Dar nu vă grăbiți, topiți ceapa la foc mic, să nu devină arămie și amară, ci să rămână dulce și moale. Ca să completeze carnea tocată, să o aereze, mai ales că vin apoi și ouă și orez în compoziție, care, dacă se umflă la fiert, ne pot strica toată treaba. Fără ele, am avea un boț fad și sec, de nu-l poți înghiți oricât l-ai mesteca. A, și dacă tot sunteți aici, sunt minunate verdețurile proaspete tocate mărunt, precum cimbru și mărar. Mai rămâne doar potriveala de gust, cu sare și piper.
Și unde să prindă gustul ală de vară dacă nu într-un ardei gras și cărnos? Unele doamne îl preferă curățat și fără semințe, altele spun “vrei să aibă un gust aparte, trage-l repede într-un ulei, în tigaie, doar să se înmoaie și apoi îndoapă-l ca pe clapon cu carne și fereacă-l cu un dop dintr-o felie de roșie”. Alegerea vă aparține, cum îl preferați.
Of, și ce mă fac că nu pot să nu vă mai spun un secret. Știu că majoritatea stați la bloc, aveți cuptoare pe gaz sau electrice, că oalele sau cratițele în care rânduiți soldățeii durdulii sunt din inox sau smălțuite… Cât gust se pierde că nu sunt ei ordonați în tuci și puși la pirostrie cu capac sau în cuptorul cu lemne… Eh, trecem peste asta și să vorbim de sosul în care fierb, că și el dă mult gust bun.
Să fac o paranteză. Ardelenii nu se vor sfii niciodată să arunce și ceva slană afumată printre ardei, doar așa, de gust. Și nici să ungă cu untură oala, nu cu ulei sau grăsime de gâscă așa cum o fac toți ceilalți. Gata cu paranteza.
În ce fierbem,deci, ardeii? În primul rând ar fi o supă de carne sau măcar de oase, nu doar o apă chioară, un suc de la roșiile pe care le-am tăiat ca să punem capac. Și dacă vi se par apoase, merge și un bulion subțiat și amestecat cu smântână. Și nu vă temeți să puneți și un pahar de vin, așa… să-i meargă lin porcului. Dacă roșiile sunt acrișoare sau vinul prea sec, încape și o linguriță de zahăr, când potrivim de gust.
Ce iese, vedem cam după mai bine de o oră de chin în iadul din cuptor. Ne dăm seama după culoarea roșie. Când ardeii devin grena închis spre maronii și se zbârcesc ca niște babe e momentul în care chemăm familia la masă și tocăm mărunt niște pătrunjel. Ce, noi n-am învățat plating? Vreo două polonice de smântână sau de iaurt puse într-o strachină sau bol, cum vreți, sunt numai bune ca să ungă capodopera. Iar o cană cu vin alb și demisec, tocmai scoasă din pivniță face minuni.
Am uitat. Să dăm note, să vedem dacă am luat doctoratul. Vă las pe voi, după ce gustați. Ardeii umpluți pot fi și fără carne și sunt ideali de post. Rețeta o găsiți aici:
Cu mulți ani în urmă am mâncat la cineva ciorbă de ardei umpluți. Aceeași compoziție doar că-i lași în apa în care fierb, cu niște legume, ce-ți place ție sau ca la perișoare, și la sfârșit acrești, dacă vrei, cu ce acrești tu de obicei, pui și leuștean și smântână, eventual. E o minune de ciorbă, consistenta, hidratantă, sănătoasă. La felul doi faci ceva ușor, un compot, o plăcintă cu dovleac și nu te îndopi, că nu-i sănătos.
Sună… delicios! Merită încercat. Mulțumim pentru recomandare.
🎈😀 Este super ideea!