Păstăi prăjite sau când ruralul apare (încă) la oraș

Păstăi prăjite sau când ruralul se mai regăsește la oraș
Citește mai multe articole despre

România rurală a trăit mereu cu frica de Dumnezeu. Și nu doar învățarea preoțească a făcut ca posturile de peste an să fie ținute cu habotnicie, ci și sărăcia, în multe zone, lucie. Mămăliga, ciorbele de salată, lobodă sau cel mult de cartofi erau consumate constant vara. Rareori, când se gătea și felul doi, tot din curte se alegeau bunătățile. Așa că, la fel ca mămăliga, păstăile prăjite sunt definitorii pentru rural. Dar au un gust demențial!

Dacă facem rapid un sondaj, mulți tineri, chiar și cei de 25 de ani, nu știu ce sunt alea păstăi. Adică, teaca, în care cresc boabele de fasole, este păstaia. Vara, le consumăm fie ca mâncare de fasole verde, galbena sau de păstăi, fie o salată din păstăile fierte și amestecate cu mujdei. Între aceste două feluri de mâncare se situează păstăile prăjite. Un termen, care veți vedea, este impropriu folosit.

Ca orice mâncare, are nevoie de ceapă. Tocată mărunt și trasă la tigaie, în untdelemn, sau, în satele dinspre munte, în unt. Dacă faceți așa ceva acasă, nu uitați ca în unt să turnați puțin ulei, nu de alta, dar punctul de ardere este ridicat în acest fel.

Separat, fierbeți fasolea în apă cu sare. Cam 15-20 de minute e de ajuns, fiind proaspătă. Dacă e fideluță, adică acele tuburi verzi și lunguiețe, rupeți-le capetele și frângeți-le în bucăți nu mai lungi de șapte-opt centimetri, Dacă e păstaie lată, galbenă, la fel, îndepărtați capetele și decideți lungimea, dar atenție și la ațe, adică acele nervuri care închid păstaia pe laterală, care trebuie îndepărtate.

Când este translucidă ceapa, turnați vreo două polonice de apă de la păstăi, și lăsați să fiarbă, cam 15 minute, cât să scadă, apoi adăugați păstăile fierte și lăsați-le să dea într-un clocot împreună, evident, potrivite de sare și piper (mai puțin). Un sfat – nu vă jucați cu lingura în mâncare. Păstăile, odată fierte, sunt fragile și se rup repede, iar ceea ce va ieși, dacă le amestecați continuu, nu va fi deloc apetisant. Și… gata păstăile prăjite.

La final, se poate pune mujdei, ca la salata de fasole verde (atenție, salata nu are ceapă rumenită) și se mai lasă să dea într-un clocot, sau sunt scoase direct pe farfurie, unde se presară peste ele caș mărunțit și verdeață. Dacă nu punem mujdei în oală, putem pune roșii decojite și tăiate mărunt, și o lingură, două de bulion și gata… mâncărica de păstăi. Simplu, nu?

Avem o soluție și pentru cei care vor să lase aerul rural al păstăilor prăjite și să le urbanizeze. La fel de simplu ca mâncarea în ansamblul ei. Radeți cașcaval peste păstăi, apoi țineți vasul 10 cel mult 15 minute la cuptor, cât să se gratineze.

De ce căutăm ceva delicios când vine vorba de mâncare? Nu este corect să răspund tot cu o întrebare, dar, de ce trebuie să mâncăm? Suntem în 2019 și de sute de ani nu ne mai hrănim doar ca să trăim. Mâncăm ca să ne bucurăm simțurile – ochiul să admire ceea ce e în farfurie, nasul să adulmece mirosul, papilele să fie extaziate de gust, iar, ca un summum, creierul să ne aducă acea satisfacție deplină a mesei.

Am constatat în cantinele corporatiste ale Piperei, și nu numai, că mulți, obișnuiți cu mecuri și cheefsiuri și muuulți cartofi prăjiți, nu știu (sau știu, dar nu le pasă) că un pui rumenit la ceaun de-i rozi și osul, bine scăldat în mujdei, e mult mai gustos și mai sănătos decât unul pregătit industrial. Cu ce-i mai prejos un crap fript pe grătar comparativ cu niște fishfingers sau rondele de calamar?

Pentru toți cei care fie că nu cunosc adevăratul gust al produselor românești, fie că vor să-și diversifice și, de ce nu, să încerce noi idei, voi prezenta aici din secretele bucătăriei românești.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *