Ce s-a întâmplat cu soiurile de legume românești?

Cercetătorii din agronomie și agricultorii din țara noastră cunosc realitatea implacabilă: România a pierdut deja un mare număr de soiuri autohtone de legume și de fructe, soiuri cu vechime, soiuri de calitate care au fost rapid înlocuite cu altele de import, de o calitate cel mai adesea inferioară.

Un semnal de alarmă a fost tras recent și de dr. ing. Costel Vînătoru, cercetător principal la Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură Buzău. Vajnic promotor al consumului de fructe și legume din soiuri românești, doctorul în horticultură Vînătoru, ajutat și de echipa sa, a creat zeci de soiuri noi de legume și de plante. Vorbim despre roșii, castraveți, fasole, ridichi, ardei iuți, ardei grași, pătlăgele și topinambur, respectiv, cicoare, busuioc, leuștean și amaranth.

Comparând numai o parte a cataloagelor cu plantele de cultură din România, publicate anual de Ministerul Agriculturii, dr. Vînătoru a ajuns la concluzia că în ultimii ani s-au pierdut peste 2600 de soiuri românești. De-altfel, într-o adresă a Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară către Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară și servicii specifice din Camera Deputaților se arată cu îngrijorare că „de-a lungul timpului, România a pierdut creații biologice valoroase. Evoluția soiurilor și numărul mare de pierderi în rândul acestora se poate constata prin consultarea Cataloagelor Plantelor de Cultură din România”. Pentru cei mai curioși din fire iată-le aici. Răsfoindu-le, vor observa că o bună parte din soiurile înregistrate cu RADIAT sunt autohtone. Și într-adevăr, nu par deloc puține.

Pierderea soiurilor autohtone se datorează în primul rând importului pe scară largă a soiurilor inferioare calitativ, dar mai rezistente la transportul pe distanțe lungi și, mai ales, la depozitare. Nu mai vorbim de sumele care intră în buzunarele importatorilor și ale companiilor străine. Promovarea soiurilor românești în locul importurilor ar fi necesară, deci, și pentru crearea unor lanțuri de aprovizionare mai scurte. Treptat, din aceleași considerente comerciale, au fost înlocuite cu noile soiuri și culturile locale, ceea ce a dus la neglijarea și, într-un final, la pierderea lor. Invazia este vizibilă de ani buni și poate fi remarcată de oricare dintre noi, folosindu-și propriile simțuri; expresiile de genul „parcă nu are gust” sau „sunt seci” și altele asemenea, pot fi auzite peste tot în zilele noastre. Desigur, schimbarea climatică, poluarea generalizată, ca și cea legată direct de cultivare (pesticide, ierbicide, fungicide), „ajută” din plin la deprecierea calității.

Inima de bivol în variantă roz, un alt soi pierdut, dar din fericire recreat la SCDL Buzău.
(FACEBOOK – StatiuneadeCercetareLegumicolaBuzau)

O parte redusă a acestor soiuri locale a supraviețuit sub formă de semințe în băncile de gene din afară sau chiar de la noi. Până mai ieri, singura de acest fel era Banca de Resurse Genetice Vegetale „Mihai Cristea” din Suceava. Scopul asumat: conservarea materialului semincer; acesta este „stocat, este disponibil la cerere şi se furnizează în cantităţi mici, în vederea utilizării în ameliorare, cercetare, sau pentru reintroducerea în cultură a varietăţilor tradiţionale româneşti”. Într-un comunicat al ministrului agriculturii se arată că Banca de la Suceava reprezintă România în cadrul organismelor europene și internaționale de profil și că „în prezent, colecțiile băncii numără peste 18.000 de probe, aparținând la 430 de specii, aproximativ 60% dintre acestea fiind populații vechi, locale, dispărute în mare parte din cultură. Acestea acoperă toate speciile legumicole, ornamentale, cromatice și medicinale”. Vorbim așadar despre un valoros depozit de semințe.

Pe aceeași linie, Banca de Resurse Genetice Vegetale pentru Legumicultură, Floricultură, Plante aromatice și medicinale Buzău își așteaptă acreditarea FAO (Food and Agriculture Organization). În lupta cu politicul și cu birocrația de la noi, s-a reușit în cele din urmă înființarea pe lângă stațiunea de cercetare horticolă de la Buzău a unei noi bănci de gene, însă una care să aibă ca obiectiv nu doar colectarea, conservarea, multiplicarea și diseminarea vechilor soiuri, ci și cercetarea lor: amprentarea genetică, restaurarea genetică în încercarea de a reface unele din soiurile dispărute, crearea de noi soiuri îmbunătățite ș.a.m.d. Instituția nou creată este, în sfârșit, pe cale să-și înceapă activitatea.

Între timp, au apărut inițiative pornite „de la firul ierbii”. Sute de grădinari din țară oferă sau vând semințe de soiuri locale, într-o încercare de a încuraja refacerea, fie și parțială, a fondului legumicol autohton. Printre aceștia, cei organizați în asociația “Semințe cu suflet”, care vor străbate țara, oferind gratis, seminţe tuturor celor care doresc să le cultive.

Parcă înmugurește și la noi, nu?