„Noaptea Moet cu femeia, ziua crenvurști la Ikea“. O propoziție care descrie perfect stilul de viață al multor români. De altfel, filosofia acestui popor a fost întotdeauna că „mâncarea e fudulie, iar băutura e temelie“. Așa că, vă invităm la degustare.
Băutorii, fie ei ocazionali, fie de anduranță, se împart în trei mari categorii: iubitorii de vin, băutorii de bere și cei care preferă tăriile. Evident, pot exista și „nișe“: avem cercul select al celor care preferă șampania, cu „specializarea“ Dom Perignon, sau cel al „campionilor“ care nu coboară niciodată sub 40 de grade.
Însă lumea băuturilor este mult mai diversificată de atât. Iar Oliver Koletzki și Jake the Rapper vorbesc cu mult umor despre asta în piesa „50 Ways to Love Your Liver“ (un cover după Warren G – „Regulate“).
Cele 50 de licori bahice din cântec includ băuturi propriu-zise, dar și diverse branduri cunoscute la nivel mondial, precum și unele cocktailuri faimoase. Iată-le pe cele mai importante dintre ele, pe care le-ați putea încerca, dacă nu ați făcut-o deja.
Berea este a treia cea mai populară băutură din lume, după apă și ceai, ceea ce o face cea mai populară băutură alcoolică din lume. Foarte multe persoane nici nu o consideră băutură, ci aliment. De altfel, până în 2011, în Rusia, berea era încadrată oficial la categoria băuturilor non-alcoolice. Și nu credem că era vorba de berea-suc de la pisi-câine. Se crede că berea a apărut acum 6.000 de ani, iar astăzi există peste 20.000 de tipuri. Se prepară din 4 ingrediente naturale: apă, hamei, drojdie de bere și malţ. În general, berea are 5% alcool, dar unele sortimente pot avea 7%-9%, iar recordul este deținut de un brand scoțian: 67% alcool.
Născut pe meleagurile din Caucaz și Mesopotamia, oferit lumii ca dar de către greci și proslăvit în Biblie, vinul este o băutură alcoolică naturală obținută prin fermentarea alcoolică a strugurilor. Vinul, ca produs final, este influențat de soiul de struguri, dar și de solul în care aceștia cresc, de climatul și vegetația zonei (terroir, cum numesc francezii aceste caracteristici), de fluxul tehnologic, de butoaiele în care e depozitat. Nu poate avea o concentrație alcoolică mai mică de 8,5% pentru a putea fi încadrat la categoria vinuri, dar poate ajunge până la 16%. De câte ori ați auzit: „Un pahar de vin pe zi reduce riscul de boli de inimă, îmbunătățește digestia, previne ateroscleroza“ și multe altele. În pofida acestei multitudini de cercetări privind consumul de vin și beneficiile lui, mulți specialiști din domeniul medicinii susțin că nu există nicio legătură de cauzalitate între consumul de vin și o sănătate mai bună. Cert e că pentru buna dispoziție nu poate fi nociv.
Citește și
Romul este o băutură distilată obținută din suc fermentat de trestie de zahăr sau melasă și are o concentrație de alcool cuprinsă între 37% și 40%. Zonele cu cea mai mare producție de rom sunt Caraibe și America. Există rom light alb (folosit de obicei în cocktailuri) și rom dark, cu un gust mai pregnant și arome puternice, care se consumă ca atare sau se folosește la gătit. În anii 1600-1700, romul era băutura marinarilor, a corsarilor și a piraților, iar corăbiile care transportau prețioasa licoare erau de multe ori jefuite. A fost folosit chiar ca monedă de schimb în cadrul comerțului cu sclavi.
Pastis este băutura-aperitiv preferată a francezilor. Este originară din Sudul Franței (zona Marsiliei), are aromă de anason stelat, are o concentrație de alcool de 40%-45% și se consumă diluată cu apă.
Sambuca este o tărie italiană asemănătoare pastisului, de asemenea pe bază de anason stelat. Are minimum 38% alcool, se servește simplă, cu gheață sau cu apă (în acest caz devine tulbure, la fel ca ouzo, cu care, de altfel, se aseamănă) sau intră în componența unor cocktailuri cu cafea (caffe corretto).
Crème de cassis este o altă băutură din Franța, un lichior din coacăze negre, macerate în alcool. Are aproximativ 25% alcool și era băutura preferată a detectivului Hercule Poirot.
Crème de menthe este un lichior aromatizat cu mentă care are și el o concentrație de alcool de 25%. Este folosit în unele cocktailuri sau este băut ca digestiv, după masă.
Absintul este o băutură alcoolică foarte tare, de 70 de grade, de culoare verzuie, preparată din frunzele unei specii de pelin (Artemisia absinthium), anason, fenicul și alte plante aromatice. Este originar din Elveția, unde, de altfel, a și fost interzis la 1900, deoarece se credea că acesta crește agresivitatea și poate induce chiar o stare de nebunie. Totuși, s-a constatat că nu substanțele din absint produceau aceste simptome, ci procesul de fabricație incorect care ducea la un conținut ridicat de alcool metilic. I se spunea „zâna verde“ (La Fee Verte) și a fost „sursa de inspiraţie“ a multor artişti: Charles Baudelaire, Paul Verlaine, Vincent van Gogh, Arthur Rimbaud, Ernest Hemingway, Oscar Wilde.
Tequila (38% – 40%), o băutură care și-a luat numele de la micul orășel din Mexic, acolo unde se fabrică, este făcută din plante de agavă albastră. Oficial, tequila, așa cum este cunoscută astăzi, a fost produsă în secolul al XVI-lea. Primul producător oficial al tequilei, a fost José Cuervo (astăzi un brand cunoscut la nivel mondial), care, în 1758 a obținut de la regele Spaniei dreptul de a cultiva plantele necesare și de a produce și comercializa băutura.
Vodca este revendicată de mai multe popoare slave și nordice: ruși, polonezi, finlandezi, ucrainieni, dar originea ei se pierde în negura vremurilor. Cu o concentrație de alcool cuprinsă în 37% și 50%, este una dintre cele mai populare tării din lume, consumată ca atare, bine răcită, dar și în foarte multe cocktailuri. Este obținută prin distilarea unei substanțe fermentate din cartofi, cereale (grâu, secară) sau din sirop de sfeclă de zahăr.
Ginul a fost fabricat pentru prima oară în Olanda, în secolul al XVII-lea, era vândut în farmacii și utilizat în tratarea afecțiunilor renale și gastrice. Astăzi toată lumea îl consideră o băutură britanică. Are aroma inconfundabilă a fructelor de ienupăr, iar concentrația de alcool variază între 40% și 45%. Este utilizat, în special, ca ingredient de bază în diverse cocktailuri cum ar fi ginul tonic și martini, dar britanicii nu se sfiesc nici să-l bea ca atare.
Whisky, ca multe alte tipuri de alcool, a fost iniţial folosit în scopuri medicale. Tehnicile de distilare au fost aduse în Irlanda şi Scoţia între 1100 şi 1300 de către călugării care au călătorit în Europa continentală. Ei distilau berea de orz într-un lichior care a devenit ulterior whisky. Astăzi, el este obținut prin distilarea malțului de orz, secară, grâu. Băutura este produsă în mai multe țări, însă în Irlanda și Scoția este produsă încă din 1405, respectiv 1496. Pentru a-și proteja tradiția, Scoția a înregistrat marca Scotch (scoțian).
Bourbonul este un tip de whisky american, fabricat mai ales din porumb și învechit în butoaie de stejar. Bourbonul a început să fie produs din secolul al XVIII-lea. Whisky-ul are, de obicei, 40, 43 și 46 de grade (dar poate ajunge și la 60), iar Bourbonul are „doar“ 40.
Grappa este o tărie originară din Nordul Italiei, făcută din tescovină, care ajunge să aibă între 35% și 60% alcool. Aroma ei diferă, în funcție de soiul de struguri folosiți. Este folosită ca digestiv, dar se adaugă și în espresso.
Coniacul este o băutură alcoolică tare, obținută prin distilarea anumitor sortimente de vin și păstrarea produsului respectiv în butoaie de stejar. Denumirea Cognac o poartă numai produsul obținut prin distilarea vinurilor din regiunea cu același nume din Franța. Distilatul învechit de vin este cunoscut în România sub numele de vinars.
Dintre băuturile distilate din vin, cognacul este un produs de referință: are o concentrație alcoolică de 38%-50l %, are culoarea chihlimbarului și arome de caramel sau vanilie. Se bea la temperatura camerei, în pahare speciale.
La fel ca în cazul cognacului, denumirea șampanie o pot purta numai produsele realizate în regiunea franceză Champagne (DOP – Denumire de Origine Protejată). Șampania este un vin spumant obținut prin refermentarea în sticle a unui amestec de soiuri de vin, cele mai folosite fiind: Chardonnay, Pinot Noir și Pinot Meunier. Șampania a fost întotdeauna o băutură asociată cu luxul și opulența, cu baluri, cu petreceri extravagante, o licoare efervescentă pentru orice bon vivant.
Jägermeister este o băutură alcoolică germană creată dintr-un amestec de peste 56 ierburi și mirodenii (ghimbir, anason, lemn dulce, ginseng etc.), cu un conținut alcoolic de 35%. Ierburile și plantele sunt zdrobite, apoi macerate câteva zile într-o soluție de apă cu alcool. Lichidul rezultat e învechit în butoaie de stejar un an, apoi produsul final este obținut din combinarea acestui lichid filtrat cu alcool, zahăr și caramel. Rețeta nu s-a schimbat de acum peste 85 de ani, de când a fost inventată băutura și, contrar legendelor, nu conține sânge de căprioară.
Cocktailurile sau cum să amesteci băuturile alcoolice cu gust
Mai Tai este un cocktail alcoolic inventat la un restaurant californian, în 1944, pe bază de rom alb și rom brun. Maita’i este cuvântul tahitian pentru bun.
Unul dintre cele mai cunoscute cocktailuri din lume este, de fapt, o cură pentru mahmureală, Bloody Mary, o combinație de vodcă, suc de roșii, sare, piper, sos Worcestershire, sos iute și alte condimente. A apărut în anii 1920 sau 1930 și, cum era de așteptat, mai mulți barmani și-au disputat „paternitatea“. Numele este asociat cu diverse personaje (o chelneriță, o actriță de la Hollywood) și figuri istorice, dar se pare că „sursa de inspirație“ este Regina Mary I a Angliei (1516-1558), care a executat aproximativ trei sute de opozanți religioși și a primit porecla Bloody Mary (Maria Sângeroasa).
Sangria este o băutură celebră, iubită în toată lumea, provenind din Spania și Portugalia. Răcoritoare și aromată, tradiționala sangria (însemnând sângerie) se prepară din vin roșu și fructe proaspete (portocale, piersici). De lungul timpului, au apărut diverse ingrediente: apă minerală, sucuri de fructe (portocală, lămâie), zahăr. Se servește foarte rece și poate fi o băutură lungă, la o discuție cu prietenii sau poate fi servită alături de mâncăruri picante.
La fel de celebră e și mexicana Margarita, în care tequila are rolul principal. Și cum tequila se bea, de obicei, cu sare și lime sau lămâie, aceste ingrediente intră și în componența cocktailului.
Cocktailul Martini, o combinație de gin și vermut alb, naște mari dispute între pasionați. De la proporțiile celor două băuturi până la garnitura din pahar (fie măslină, fie măslină umplută, fie coajă de lămâie) există mai multe variante, pentru toate gusturile.
Ce-ar fi, în multe țări, un Crăciun fără lichior de ouă? Această băutură slab alcoolizată te îndeamnă să nu ții cont de câte cești bei, iar a doua zi te-ai putea trezi cu o mahmureală. Noroc că există Bloody Mary! Lichiorul pe bază de lapte, gălbenuș de ou, alcool și condimente a apărut la sfârșitul anilor 1700, în Marea Britanie, și era băutura preferată a aristocraților.
Alcoolul: „O demon alcool, n-am amintiri mi-e capul gol“ cânta Florian Pittiș cu trupa Pasărea Colibri. Alcoolul etilic (sau etanolul) este principalul vinovat, pardon, compus întâlnit, evident, în băuturile alcoolice.
Etanolul se obține prin fermentația zaharurilor prin intermediul drojdiilor sau prin procedee chimice. Este considerat un drog psihotrop care dă dependență, cauzând o intoxicație acută, cunoscută sub numele de beție. Tocmai de aceea, la finalul acestui lung articol plin de ispite, vă recomandăm consumul moderat și responsabil.