Printre ofertele supermarketurilor și comenzile online pentru o masă completă de Crăciun, românii pierd, ușor-ușor, o tradiție de secole: Ignatul, adică ziua în care se sacrifică și se pregătește porcul pentru Sărbători și pentru iarna care va veni.
Ritual și poveste, Ignatul strângea – și încă o face, în unele zone ale României – familie, vecini, prieteni, toți laolaltă, în data de 20 decembrie. E ziua în care toată lumea participă la sacrificarea lui „Ghiță“, tranșarea lui, la pregătirile ce urmează și, da, e ziua aceea din postul Crăciunului în care tradiția spune că ai voie să mănânci carne: doar e pomana porcului!
Cu mult înaintea asomatizării și a normelor EU, în gospodăriile din România era forfotă mare în dimineața de 20 decembrie, când se sărbătorește Sfântul Muenic Ignatie Teoforul. Bărbații se ocupau de sacrificarea, pârlirea, curățarea și tranșarea râmătorului, în timp ce femeile pregăteau și găteau carnea: jumări, untură, caltaboși, cârnați, tobe și alte „porcării“.
Tot acest ritual al tăierii porcului se încheia la final de zi, cu toți ce prezenți așezați la masă, la „pomana porcului“, realizându-se, astfel, comuniunea spirituală a participanților la sacrificiul înfăptuit.
Tradiții de Ignat
În trecut, țăranii se ghidau cu sfințenie după reguli și superstiții din bătrâni: se spunea că atunci când tai porcul, trebuie să fie lună plină, să fie frig și umed. Porcul nu trebuia tăiat după Ignat, deoarece animalul începea să slăbească.
Acolo unde încă se păstrează tradiția, la primele ore ale dimineții, porcul este scos din coteț, așezat cu capul spre răsărit, apoi înjunghiat. Se mai spune că la sacrificarea lui nu trebuie să asiste femei și copii. În Moldova, copiii sunt puși să călărească porcii sacrificați, pentru a fi sănătoși și norocoși tot anul, iar în alte zone (Argeș), cu sângele cald al animalului se fac semne pe fruntea celor mici, pentru ca aceștia să fie apărați de boli sau deochi.
După pârlire, i se crestează animalului o cruce, cu cuțitul, pe ceafă, iar de acolo începe tranșarea lui. Bucățile de carne sunt aduse în casă, pentru preparare: mai întâi capul, cu râtul înainte, pentru ca treaba să meargă bine în gospodărie.
Femeile nu au voie să facă nicio treabă în ziua Ignat, în afară de a-i ajuta pe bărbați. Ele pregătesc pomana porcului, la care trebuie să participe toți cei care au fost prezenți la tăierea porcului. Această mâncare ritualică, numită uneori și tochitură, trebuie să conțină bucăți din tot porcul: mușchiuleț, cotlet, pulpă, grăsime, șorici, limbă, creier, organe (în unele zone și bucăți de cârnați). Toate acestea se prăjesc în untură și se mănâncă cu mămăligă, murături și mujdei. În Prahova se adaugă la prăjit, peste cărnuri, un pahar de vin roșu, iar la Aiud se toarnă o ceașcă de vin alb. În Moldova se mănâncă alături de o salată de varză murată, iar în Maramureș cu salată de sfeclă cu hrean.
Ignatul, cu tradițiile sale, mai poate fi întâlnit în gospodării rurale sau, ca formă de entertainment pentru millenials și generația Z, în oferta vreunei pensiuni. Un lucru e cert: nimeni nu va refuza o farfurie cu pomana porcului și mămăliguță aburindă. Iar dacă spectacolul lipsește, îți propunem să nu ratezi o experiență culinară delicioasă: o tochitură moldovenească.
Foto: farfuridi.ro
