Mai exact, cu ce vinuri asociem mâncărurile din categoria street-food, snack-urile și alte bucate care nu te duc cu gândul neapărat la vin? Pregătește-te, așadar, de o apropiere între lumi văzute ca diferite. O depășire a unor limite.
Obișnuiești să consumi burgeri? Dacă da, sperăm că ți-i prepari acasă, asta ca să știi cât de cât, ce bagi în tine. Ei bine, un burger poate fi asociat și cu vin, nu doar cu bere sau alte băuturi carbogazoase. Dacă respecți “regulile”(1) asocierilor dintre mâncare și vin, poți asocia un cheeseburger cu un pahar de vin (alb/roze/roșu) ceva mai intens/acid/taninic, mai ales dacă e vorba de o brânză mai iute (Brie). Cu carnea albă (chicken – pui) din burger-ul tău ar merge un vin alb mai liniștit (Fetească albă), dar poți încerca și unul roșu, tot așa, mai blânduț (Pinot noir). Dacă e cu carne roșie sau/și condimentat, automat se cere un vin roșu corpolent/taninic (Cabernet sauvignon).
Înghețata cu ciocolată (și, desigur, lapte) merge tot cu un vin roșu mai ușor cum e Pinot noir-ul, asta și datorită ingredientelor lactate care oricum mai înmoaie din “tăria” ciocolatei. Altfel, deserturile all-chocolate sau ciocolata (semi-)neagră cer un vin roșu corpolent și plin de personalitate întocmai ca aromata ciocolată. Să fie un Negru de Drăgășani? Sau, pentru cine are curaj să exploreze, un vin pelin de orice culoare…
Cine nu a mâncat pizza? Însă câți s-au gândit că berea industrială sau eterna “cola” nu sunt singurele alegeri de făcut în jurul cunoscutei roți cu topping? Vinul roșu pare să fie cel mai indicat cu feliile de pizza. De obicei, bogăția și intensitatea amestecului de gusturi și condimente care este pizza, cu mai multe tipuri de carne sau/și de brânză, reclamă vinuri corpolente, vinuri mai tari.
Cu așa ceva merge un vin mai corpolent.
Dar sushi? Numai cu sake, nu? Nu neapărat. Cine e mai îndrăzneț poate încerca un vin spumant. Aciditate plus pește crud egal wow! Iar carbonatarea care a avut loc natural în sticlă va avea asupra papilelor gustative efectul pe care îl are întorsul paginilor unui caiet (mai știi ce e ăla?) atunci când vrei să scrii, să desenezi sau să colorezi și nu te mai oprești. Să fie alb, să fie roze? E numai alegerea ta. Mai departe, nimic nu te împiedică să uzi sushi-ul cu sherry, vinul fortifiat cu o tărie pornind de la 15º în sus (și oprindu-se pe la 22º). Asta mai ales atunci când intră în scenă mult wasabi sau ghimbir. Cui pe cui se scoate.
De asemenea toate tipurile de nuci, snack-urile sănătoase ale naturii, pot fi la rândul lor ronțăite la un pahar de vin ales. Alunele merg cu vinuri albe ușoare, dar și mai acide. Arahidele – de asemenea – cu vinuri albe mai moi și mai ușoare. Migdalele se potrivesc cu vin spumant, dar și vinuri albe lejere. Tot pe acolo se găsesc caju-ul și fisticul, bune cu vinuri albe fine, ușoare (să zicem, Muscat Ottonel) sau mai acide și bine aromate (un Sauvignon blanc, par exemple).
Nucile, cu gustul lor intens, mai aparte, preferă un vin roșu corpolent. Ne referim la nucile noastre pe care le găsim de obicei uscate, pe tot parcursul anului (în Obor bunăoară). Fiindcă dacă ai acces la ele proaspete, verzi, toamna, un vin alb moale, fructat este cel mai indicat. Cam ca și nucile uscate românești, tot închise la culoare, nucile pecan cer tot vinuri închise (roșii/roze), dar nu atât de acide, ci mai degrabă mai molatice (Pinot noir), deoarece nucile pecan sunt și ele mai “blânde” la gust.
Aceste, să le spunem, recomandări sunt valabile mai cu seamă pentru nucile/alunele neprăjite și necondimentate. În caz că le preferi “prelucrate termic” și sărate sau spicy, ca băutorii de bere, atunci te poți orienta către familia vinurilor corpolente și aromate, roșii mai ales. În ordinea descrescătoare a robusteții, cele mai cunoscute la noi par să fie Cabernet sauvignon, Merlot și Fetească neagră. Dar am putea încerca și un spumant înțepător la limbă. Mai are rost să mai spunem că așa cum vinul nu se bea din halbă gâlgâit pe gât, nici alunele sau nucile nu se mănâncă la vin cu pumnul?
Migdale prăjite și condimentate! Cu Cabernet sauvignon, Merlot sau Fetească neagră. Care să fie?
Faci binge-watching sau te duci direct la cinema? În oricare din cazuri te poți trezi în poală cu un castron cu floricele (sau cu o cutie de popcorns, depinde din ce unghi privești). Vei spune: “cum adică, vin la floricele?” Nu râde, sunt iubitori de vin care iau foarte în serios acest aspect. Aceștia recomandă la floricelele clasice cu sare, degustate calde, un vin alb precum Chardonnay, servit, desigur, rece. Dar cu siguranță merge și Aligote sau Muscat Ottonel. Mai departe, dacă floricelele sunt cu caramel, brânză sau condimente, pot intra în scenă și vinuri roșii sau roze, nu prea tari sau acide (de exemplu “Surori”, un cupaj incredibil de Saperavi și Rară neagră).
Dintr-un anumit punct de vedere cartofii prăjiți pot fi serviți ca atare, pe post de snacks. Mare diferență între ei și chips nici nu prea este, ia gândește-te. Ei, și dacă ai ales să te uiți la film ronțăind la cartofii prăjiți făcuți de tine (cei mai buni!), dacă nu vrei să te umfli cu bere sau dacă nu te-ai înecat deja pe fundul unei “cola de doi jumate”, deschide mai bine o sticlă de Merlot ușor dulce, tărișor cât trebuie și fructuos. E altceva.
Toate cele scrise până acum nu sunt deloc gogoși, fiindcă și gogoșile merg ca unse cu un spumant. Sau o șampanie, dacă ai.
Noroc la toată lumea!
_____________________
(1) Despre caracterul lor convențional am scris aici.
