Se pot prepara dulciuri naturale fără zahăr adăugat? Se pot construi afaceri de succes cu acest gen de produse? În România? N-o să-ți vină să crezi, dar…
Războiul Occidentului cu zahărul e unul relativ recent. Un prim semnal de alarmă dat de specialiști (1972) nu a fost luat prea în serios, trebuind să așteptăm anii 2000 pentru a vedea primele măsuri (2009). Astfel au ajuns și la noi, prin imitație, mulți ani mai târziu, campaniile de conștientizare a pericolelor cauzate de abuzul de zahăr, îndemnurile pentru reducerea consumului, încurajarea folosirii înlocuitorilor mai naturali sau mai chimici și, mai nou, taxarea produselor ce conțin zahăr adăugat.
Dulcețurile, tradiționale la noi de câteva sute de ani sunt produse cu zahăr adăugat peste zaharurile naturale. Adevărate bombe calorice pentru românii de azi, sedentari și pofticioși. Iată însă că și pe frontul din România al acestui război cu zahărul întâlnim astăzi modele autohtone demne de urmat; am ales trei dulci exemple de succes fără zahăr adăugat. Dacă mai ai și altele, așteptăm recomandări în comentarii.
Mierea Nișcovului…
… fiindcă este mai mult miere decât dulceață și pentru că satul buzoian cu pricina se numește… Mierea. Atelierele Meliniș(1) sunt un unicat în peisajul dulcețurilor. Un inventator chimist și un fizician psihoterapeut, soț-soție, au amestecat mierea cu diverse fructe sau cu petale de trandafir, iar rezultatul a fost o gamă de produse originale, sănătoase și gustoase. Nu pot fi numite dulceață, fiindcă nu au zahăr, ci 50% miere și fructele nu sunt întregi și nici fierte. Nici gem, fiindcă fructele nu sunt semi-întregi, ci sunt făcute pastă, ocupând în borcan celelalte 50 de procente alături de miere și, din nou, nu se adaugă zahăr și nu se fierb. Nici marmeladă nu-s, fiindcă nu tu zahăr (doar miere) și nu tu amestec de fructe zdrobite. Magiun? E drept că magiunul e din pastă de fructe (de obicei prune!) și nu are zahăr, dar nici miere nu are. Mai degrabă, le-am putea zice miere super-îmbunătățită sau, de ce nu, meliniș.
Mierea – de salcâm sau polifloră – și fructele – afine, zmeură, cătină, gutui, vișine, merișoare, mure, caise, pere, piersici, dar și aronia și goji(2) – sunt obținute de la producători locali cât mai apropiați de Valea Nișcovului. Trandafirii sunt de pe plantația proprie, iar melinișul de trandafiri nu este nici el, evident, o dulceață de trandafiri (vestitul rodozahar de altădată), ci un produs nou și surprinzător.
Ia un meliniș! Parcă tot cu “Ș” sună mai bine.
Pastele de fructe și mierea sunt amestecate constant, omogenizate și deshidratate lent timp de o săptămână până la o lună, la o temperatură care nu depășește 35°C. În acest mod, proprietățile componentelor rămân complet nealterate, totodată produsele păstrându-se timp îndelungat; ca și mierea. Nu vorbim deci de o pasteurizare care ar distruge aproape tot ce-i mai bun în amestec. Tehnologia folosită este brevetată la nivel european de Constantin Pascu și Daciana Tarași, cei doi antreprenori (min. 07.25) și nu doar tehnologia ci și melinișul propriu-zis. Singurele componente din fiecare borcan cu meliniș sunt mierea, un anumit tip de fructe sau petalele de trandafir și un pic de suc de lămâie pentru corectarea acidității. Fără fierbere brutală și fără nici un pic de zahăr adăugat, ca în cazul dulceții. Și fără chimicale.
Pe Argeș în jos, un magiun gustos
Despre magiunul de Topoloveni am mai scris, dar mai scriem fiindcă joacă în altă ligă: este deja cunoscut ca făcând parte din celebrul grup exclusivist al produselor românești recunoscute în UE și înregistrate ca atare (sistemele DOP și IGP).
Magiunul de acolo se produce numai din prune netratate adunate de prin împrejurimi, prune care sunt fierte în vase bain-marie deci cu ajutorul aburului, la o temperatură care nu depășește niciodată 80°. În magiun oricum nu se adaugă, prin definiție, zahăr așa că acesta iese din discuție, însă nici aditivi nu vei găsi în borcănelele ce conțin acest magiun. Culoarea și dulceața ușor acrișoară a pastei se datorează prunelor care sunt adăugate într-o concentrație mult mai mare decât la dulcețuri, gemuri sau marmelade. Ce nevoie mai e de îndulcitori? Cât despre consistența magiunului, antreprenoarea Bibiana Stanciulov, urmând lui Anghel Saligny, îți poate demonstra oricând că acesta nu trebuie să se scurgă și nu se va scurge din borcan (min. 03-22).
Topoloveni la borcan.
Dar trebuie să știi că fabrica de la Topoloveni produce o varietate de conserve în diverse perioade ale anului. Extinzând noțiunea de magiun, Topoloveniul vine în prezent și cu magiun de mere, struguri sau dovleac, cu marmeladă de gutui, pastă de măceșe, gem de caise, gem asortat de fructe, dulceață de vișine, gutui, afine, cireșe negre sau ardei iute. Dar vine și cu sarmale de post în foi de varză murată, zacuscă cu fasole sau cu vinete, fasole bătută și castraveți oltenești în oțet. Dacă te întrebi cumva cu ce îndulcesc ei dulceața (care, tradițional, se face cu zahăr de câteva sute de ani încoace) află că au brevetat o metodă prin care înlocuitorul este sucul natural de mere.
Dacia Plant(elor)
Cunoscuți mai cu seamă pentru ceaiuri, tincturi și alte leacuri, brașovenii de la Dacia Plant oferă, lucru mai puțin cunoscut, și produse alimentare sub forma sucurilor(3) și a dulcețurilor (fără zahăr!). Toate acestea sunt cuprinse în seria Bun de tot(4), o gamă de produse tare sănătoase și naturale.
Dulceața, cu 70% fruct la suta de grame, e îndulcită cu suc de struguri cu pulpă (deci resveratrol!), fără arome adăugate, fără coloranți, fără conservanți. Puls pectină adăugată pentru gelificare, obținută din coajă de citrice și un strop de apă. Firește, 0% zahăr adăugat, iar amestecul este concentrat prin evaporare blândă în vid la o temperatură de 60° numită de ei pasteurizare ușoară. Toate aceste informații sunt trecute cu grijă pe pagina fiecărui produs. Găsim de la autohtonele zmeură, prune, măceșe (prezentate ca “pastă”), afine, fructe de pădure, mure, coacăze negre, căpșuni, vișine, caise, până la veneticul mango. Tot cam așa sunt abordate la centrul din Bod și sucurile.
*
Sper că te-am convins cu aceste trei exemple că se poate și la noi. Că se poate avea succes în ciuda piedicilor puse de stat, că poate exista și pe aici originalitate și utilitate reală în acest succes și că undeva prin Țara Bârsei sau la umbra dealurilor Munteniei poți întâlni alchimie neaoșă și bună. Fără chimie industrială.
Bun de Tot și Sănătos de Tot!
__________________________
(1) În funcție de cum te simți, mai latin sau mai român, poți pronunța și cu “-s” și cu “-ș” la sfârșit. Numele cuprinde latinul pentru “miere” (mel) și prima parte a numelui slav Nișcov, afluent al Buzăului aflat în imediata apropiere a atelierului. Eu prefer meliniș.
(2) Goji este preparat în amestec cu cătina.
(3) Dacia Plant oferă de fapt sucuri și “nectaruri”, ambele fără zahăr adăugat, însă definiția nectarului este tocmai aceea a unui suc de fructe cu/fără pulpă, care conține zahăr adăugat pentru a corecta aciditatea sporită a fructului (vișine, coacăze roșii, afine etc.). (Georg Innerhofer, Sirop și nectar din fructe, flori și plante medicinale, București 2010 – p. 73-74)
(4) Atenție! A nu se confunda cu cele câteva restaurante (unele, fast-food) cu același nume, existente prin țară, căci diferența de abordare este ca de la cer la pământ.
